Scrie si picteaza cu picioarele

„Asa m-am nascut. Cu un handicap sever al mainilor. Dar cred ca Dumnezeu nu-i uita niciodata pe cei ca mine”, si-a inceput Marian Basa povestea despre sine. Are doar 15 ani si, cu toate ca face parte dintre persoanele cu handicap, deja a devenit o „vedeta” locala, pentru ca a aparut la televizor, dupa ce s-a aflat ca are o capacitate mai putin obisnuita. Deoarece nu se poate folosi de maini decat intr-o foarte mica masura, Marian picteaza si scrie cu piciorul. Si-a descoperit aceasta abilitate in scoala generala, dupa cum sustine el, atunci cand, dintr-o data, a simtit un imbold „ciudat” de a lua pensula si a picta. Cu toate acestea, inca de mic copil se foloseste de picioare pentru a scrie. „Inca dinainte de a intra la scoala stiam sa scriu cu picioarele. De fapt, de la trei ani am inceput sa ma folosesc de picioare pentru a invata sa scriu. De piciorul drept ma folosesc cel mai bine. Multumesc mamei mele care m-a obisnuit sa pot utiliza picioarele in acest mod. Ea a stat in permanenta langa mine si m-a indrumat. La inceput eram uimit de mazgalelile mele. Iar cand am scris primele litere, imi amintesc ca nu mai puteam de bucurie. Am inceput sa dorm cu caietul si creionul sub perna”, spune acum Marian Basa.
Primul tablou pictat il infatisa pe Sf. Gheorghe
Nascut la 17 noiembrie 1984, in Galati, intr-o familie modesta, ambii parinti fiind muncitori, al doilea copil al familiei Basa, Marian este si singurul „barbat” in casa acum. Pentru ca tatal lui a decedat in urma cu 11 ani, mama si sora lui mai mare au avut in permanenta grija de el si l-au sprijinit sa invete sa scrie si sa picteze. Primele lui „tablouri” au fost cele executate prin clasa a VII-a, cand si-a descoperit atractia catre culori si pensula. Atunci l-a pictat in acuarela pe „Sf. Gheorghe” si apoi un tablou infatisand cateva lebede pe un lac. Nu credea insa ca va ajunge peste doi ani la Liceul de arta „Dimitrie Cuclin”, intr-o clasa de pictura. Mama si surorile lui l-au incurajat tot timpul. „Initial a fost la grafica, dupa care l-am luat la mine, la pictura de sevalet, pentru ca este mai talentat la petele de culoare. Asta inseamna picturalitate. De curand am inceput compozitie decorativa, compozitie cu textile, proiecte pentru covoare mari, pentru tapiserii decorative. Aici cu adevarat are un talent innascut in a inventa forme, compozitii si merge foarte bine cu centrul compozitional, cu ritmuri de forta ale compozitiei pe care le simte. Copilul este talentat, fara indoiala. Efectiv, astea le are din nastere, nu mai este o treaba pe care a invatat-o de la cineva”, ne-a spus profesorul Tudor Ioan, sub indrumarea caruia Marian Basa face acum primii pasi pentru a deprinde tehnicile picturii si desenului artistic.
Dincolo de spectaculozitate si de nota aparte pe care o da prezenta lui in grupul celorlalti copii care invata la clasa profesorului si artistului plastic galatean Tudor Ioan (membru UAP), Marian Basa se pregateste ca „un adevarat profesionist”, pentru cariera artistica. „Deocamdata, el are acelasi program de pregatire ca si ceilalti, ca sa primeasca niste cunostinte solide pentru a reusi la facultate. Scopul nostru aici este, in principal, sa-l ajutam sa intre la facultate. Eu cred ca poate fi un foarte bun profesor de desen la clasele V-VIII”, a subliniat prof. Tudor.
Colegii lui tin la el pentru ca este „lipicios” si modest. „Pe deasupra este foarte saritor la nevoie”, spune si Ionut Marchidan, unul din colegii si bunii lui prieteni „dintr-a X-a”, clasa in care invata. Copil normal, de altfel, lui Marian Basa ii place la nebunie sa asculte muzica. Si nu orice fel de muzica, printre „preferatele” lui numarandu-se trupele Scorpions, Nirvana si Queen. Ii placea sa joace si fotbal, dar acum nu mai vrea, pentru ca stie ca asa s-ar putea rani la picioare, iar el isi doreste sa invete pictura pentru a intra la facultate si are nevoie sa lucreze cu picioarele „intregi”.
„I-am explicat: daca vrei sa fii fericit, niciodata sa nu iti doresti ceea ce nu poti sa ai. Visele, in general, te dezamagesc. Maini n-au sa-ti creasca, nici aripi n-au sa-ti creasca. Nici halterofil n-ai sa fii niciodata, de exemplu. Si atunci doreste-ti ce poti sa fii: un pictor bun. Il invat mereu ca fericirea se afla in interiorul lui, in credinta lui in D-zeu si astfel va putea sa reuseasca ceea ce isi propune. Dar tine treaba asta si de noi, toti cei din jur. Ca sa fie fericit ii trebuie o stabilitate. El nu are nevoie de socuri prea mari, ca nu si le poate rezolva singur”, sustine profesorul lui. Pe buna dreptate, Marian Basa are nevoie in continuare de sprijin. Sunt multi ce-i care, mai mult sau mai putin, ii vor binele. Directorul Inspectoratului de Stat pentru Persoane cu Handicap, Madalina Ghenea, spunea ca situatia „micului artist” e cunoscuta de toti cei din institutia pe care o conduce si toti incearca, pe cat posibil, sa-l ajute. „Marian Basa este in evidenta noastra ca persoana cu handicap, incadrata la gradul I. Pentru aceasta beneficiaza de asistent personal. Am fi fericiti daca am putea sa sutinem acest tanar in demersurile lui de a deveni ceea ce isi doreste sa ajunga, adica pictor”, a declarat Madalina Ghenea.
Toti cei care il cunosc pe Marian Basa si capacitatea lui de a picta cu piciorul se intreaba acum de ce nu exista la nivel guvernamental un program special pentru sprijinirea unor astfel de copii, adevarate talente, pentru a studia si a se pregati la niveluri superioare, asa cum exista, de exemplu, posibilitatea pentru membrii etniilor din Romania de a intra la o facultate pe un post rezervat. Profesorul si omul de suflet care ii este tot timpul aproape, Ioan Tudor, afirma transant: „Daca ar exista o astfel de posibilitate, ar fi mult mai usor pentru el sa aiba studii superioare. Oricum, eu mi-am luat un angajament fata de el si pana acum am lucrat foarte bine. Garantez ca va fi un copil bine pregatit si nu o sa-l primeasca la facultate degeaba, de mila, sau mai stiu eu cum. Va intra la facultate pe propriile sale puteri”.
Profesorii vor sa-l ajute sa intre la facultate
De altfel, tot profesorul Tudor remarca faptul ca elevul lui poate oricand concura si reprezenta institutia scolara galateana cu brio, la olimpiadele de pictura si desen, faza pe tara. Faptul ca Marian Basa invata la Dimitrie Cuclin, „unul din cele mai bune licee de arta din tara”, il obliga pe baiat sa se alinieze la nivelul ridicat de calitate impus tuturor elevilor-artisti galateni, iar concurenta cu ceilalti tineri sa il stimuleze. Efortul depus de Marian este insa mult mai mare, in comparatie cu colegii lui, el trebuind mai intai „sa traga” sa-i ajunga, in unele privinte unde este deficitar, pe cei mai talentati dintre ei si abia dupa aceea sa se confrunte si cu ceilalti elevi din tara.
„Ce pot sa-i doresc? Sa intre in campul muncii, sa ajunga profesor, sa castige un salariu binemeritat o viata intreaga, sa aiba o pensie, un statut social conturat. Scopul meu personal, ca diriginte, si scopul nostru al tuturor celor cu care vine in contact este sa-l ajutam si aici nu este vorba de un simplu fapt care sa creeze senzatie, ci trebuie sa fie ceva de durata. Si pentru asta el trebuie sa intre la facultate. Sa spunem ca, intr-o zi, un om cu posibilitati materiale poate ii va da o comanda de cateva tablouri. Il va ajuta pe moment. Dar asta nu este o solutie. Azi un pic, un tablou la cineva, altu-i da sa faca o pictura pe un perete, in alta zi… Asta este pocneala, nu tine, nu este de durata. Daca o ia pe calea aceasta el va fi tot timpul haituit. Uitati-va numai ce ochi increzatori are. Cu ce privire increzatoare se uita la ceilalti. Privirea lui ne obliga pe toti. Cu cata incredere se uita la colegii lui, la mine, ca profesor, la tine ca jurnalist, la toti cei care vin sa-l ajute. Aceasta privire, doar si singura, trebuie sa ne mobilizeze pe toti sa facem ceea ce trebuie de facut pentru el, si ceilalti astfel de tineri talentati, dar cu probleme de adaptabilitate”, a incheiat Tudor Ioan, omul care timp de patru ani va lucra zi de zi alaturi de Marian Basa. Pentru ca tanarul sa-si cizeleze deprinderile, sa invete lucruri care il vor ajuta sa intre la o facultate de profil si sa-si implineasca astfel nu numai visul, ci si sa-si asigure si un mijloc stabil de existenta.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE