Animalul de care toată lumea se teme are prieteni și instinct de bonă. Descoperirea i-a uimit chiar și pe cercetători

Două mituri demontate: șerpii nu sunt nici proști, nici antisociali

„Existau două mituri mari”, spune Noam Miller, specialist în comportamentul social al animalelor la Universitatea Wilfrid Laurier din Canada. „Primul era că șerpii acționează doar pe bază de reflexe. Al doilea că nu se adună niciodată, pentru că oamenii de obicei văd doar câte un șarpe singur.”

Dar experimentele de laborator și studiile din teren, realizate în ultimii ani, au arătat contrariul. De la șerpii cu clopoței până la pitoni, multe specii par să aibă legături între indivizi, preferințe de companie și chiar forme de grijă maternă.

„Am subestimat complet viața socială a șerpilor”, spun cercetătorii citați de National Geographic.

Cum a început totul: „Am vrut să vedem dacă au prieteni”

Totul a pornit de la un experiment cu 40 de șerpi tineri din specia Thamnophis sirtalis (garter snakes), un tip comun de șarpe nord-american. Miller și studenta sa, Morgan Skinner, au construit un spațiu de testare cu mai multe adăposturi și i-au urmărit cu camere video. Rezultatul? Șerpii nu doar că preferau adăposturile unde se aflau și alții, dar păreau să aibă „prieteni”, adică preferințe clare pentru anumite exemplare cu care petreceau mai mult timp.

„Au rămas mai mult în locurile aglomerate și chiar își coordonau momentele de explorare”, explică Miller. „Am fost uimiți să vedem că aveau legături constante între ei.”

Șerpi care recunosc rudele și „fac pe bona”

Cercetările s-au extins și la șerpii cu clopoței (rattlesnakes). Biologa Emily Taylor, de la California Polytechnic State University, a observat că multe specii din America de Nord, șerpi cu clopoței, precum cel diamantat de vest, cel cu coadă neagră și cel de prerie, dau naștere puilor vii și petrec iarna în comun.

„În unele cazuri, femelele își recunosc surorile și preferă să stea împreună”, spune Taylor. Un studiu publicat în 2011 a arătat chiar că unele mame de șerpi negri cu coadă au grijă de puii lor zile întregi după naștere, alungând prădătorii.

Iar în Colorado, un proiect numit RattleCam, o cameră live instalată la o colonie uriașă de șerpi cu clopoței, a surprins comportamente neașteptate: femele care par să „facă pe bona” pentru puii altora.

„Am observat sute de pui care se strâng în jurul unui adult, dar nu întotdeauna era mama lor”, spune Taylor. „Se pare că femelele se ajută între ele, protejându-și puii de păsări și alți prădători.”

„Se calmează dacă nu sunt singuri”

Studiile recente arată că aceste legături nu sunt întâmplătoare. În 2023, o echipă de cercetători a demonstrat că șerpii devin mai puțin stresați dacă au alt exemplar lângă ei în timpul unei perturbări. Analiza filmărilor din RattleCam a arătat și altceva: unele femele însărcinate petrec constant timp împreună, ca și cum ar avea preferințe individuale.

„Am văzut semne foarte clare că anumite femele preferă compania altora”, spune Taylor. „Mă fascinează cât de selective pot fi.”

Camerele au surprins și un posibil mod de comunicare: șerpii își mișcă rapid capetele înainte și înapoi atunci când se apropie unul de altul. Cercetătorii încă încearcă să descifreze sensul acestor mișcări.

Pitonii, „surpriza” experimentului

După succesul cu șerpii nord-americani, echipa lui Miller a testat și pitonii regali (Ball Pythons), o specie africană considerată solitară. Au pus mai multe grupuri de tineri pitoni într-un spațiu cu adăposturi și camere video. Spre uimirea lor, toți s-au adunat împreună în aceeași cutie și au petrecut peste 60% din timp în grup. Când adăpostul preferat a fost mutat sau scos, șerpii au ales altul, dar tot împreună.

„Nu erau doar sociabili, erau de-a dreptul dependenți unii de alții”, spune Miller. „Se înghesuiau laolaltă, ca într-un cuib comun.”

Analiza creierului pitonilor a arătat că, atunci când interacționează între ei, se activează aceleași regiuni cerebrale responsabile de deciziile sociale la păsări, mamifere și chiar oameni.

„Șerpii sunt mai sociabili decât credem”

Specialiștii cred că aceste descoperiri schimbă modul în care privim reptilele. Vladimir Dinets, expert în comportamentul crocodilienilor la Universitatea Rutgers, spune că mitul „șarpelui solitar” trebuie abandonat.

„Ideea că reptilele nu sunt sociale e doar o presupunere”, afirmă Dinets. „De fiecare dată când cineva le studiază cu atenție, se dovedește că sunt mult mai sociabile decât am crezut.”

El adaugă că în sălbăticie, comportamentele sociale sunt, cel mai probabil, și mai evidente decât în laborator, unde condițiile sunt limitate.

„Tot ce facem noi ca oameni, de la a căuta compania altora până la a ne calma când nu suntem singuri, ei fac într-un mod mai simplu, dar foarte asemănător”, spune Noam Miller.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE