Sinceritate dubioasa

M-a impresionat pana la excitarea glandelor lacrimogene sinceritatea deputatului Mihai Bar. Atat ieri cat si duminica el a lansat o ofensiva impotriva organizatiei judetene a PSD Bihor, in care a „executat” mafia locala si a facut dezvaluiri incendiare despre modul in care unii pot ajunge parlamentari. Zguduitoarele afirmatii ar trebui sa produca, daca nu zornait de catuse, cel putin o ancheta care sa lamureasca unde se termina sponsorizarile de campanie electorala si unde incepe traficul de influenta. Insa ancheta respectiva nu ar trebui sa-l excluda si pe delator. Pentru ca, la fel ca si alti lideri politici ajunsi pe tusa, deputatul Bar a devenit incoruptibil doar atunci cand a pierdut sefia organizatiei PSD. Adica atunci cand nu s-a aflat in fruntea bucatelor. Si astfel, lucruri grave, cunoscute de el inca din vara anului 2000, ajung sa devina publice de abia dupa doi ani si imediat dupa o demitere „cu cantec”.
Ca exista o mafie in Bihor, sunt de acord. Si dovada existentei acestei mafii este chiar mandatul impotriva lui Adrian Tarau. Nu se cunoaste insa intinderea tentaculelor acestei mafii si interferenta acesteia cu politicienii locali. Iar rezolvarea acestei enigme ar putea explica si tacerea, timp de doi ani, a actualului nemultumit Mihai Bar. Pentru ca nu poti sa te erijezi in luptator anticoruptie, din afara, fara sa explici toleranta fata de acest fenomen atunci cand faceai parte din sistem. Si asta este o tema de meditatie si pentru PSD.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE