Sindromul urologic felin – partea I

Sindromul urologic felin defineste afectiuni ale aparatului urinar al pisicilor domestice, caracterizate cel mai des prin eliminare de sange prin urina (hematurie), urinare dificila (disurie) si/sau obstructie uretrala partiala sau totala.

In cadrul acestui sindrom exista doua categorii de afectiuni, in functie de prezenta sau absenta precipitatului de natura minerala la nivelul aparatului urinar (urolitiaza). Urolitiaza felina este intalnita cu frecventa aproximativ egala atat la femele cat si la masculi si este o cauza majora de prezentare a animalului la medicul veterinar.

Cristalele de oxalat de calciu, struvitii (fosfati amoniaco-magnezieni) si uratii, la care se adauga cele de acid uric, fosfat de calciu si cistina sunt elementele minerale sau organice care prin prezenta lor irita epiteliul aparatului urinar si/sau blocheaza partial sau total calea de eliminare a urinei, ducand in final la aparitia semnelor de boala precum: hematurie, urinare dificila, dureroasa/lipsa urinarii, durere abdominala, toaletarea insistenta a organelor genitale, depresie, slabiciune, voma, deshidratare, hipotermie, bradicardie, acidoza si dereglari electrolitice. Aceste cristale se formeaza cu conditia ca in urina sa se gaseasca o cantitate suficienta de elemente constitutive ale acestora, un pH favorabil cristalizarii dar si timp suficient. Factorii dietetici joaca un rol important in aparitia acestui sindrom, continutul ridicat al hranei in magneziu, calciu, fosfor si clor reprezentand un element-cheie.

Liviu Harbuz, DVM Ph. D

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE