Solidaritate sau supuşenie?

Într-o societate normală, în care predomină transparenţa şi competenţa decizională, apelul guvernanţilor la solidaritate spre a depăşi un impas e firesc şi are ecou pozitiv. Nu şi în România, unde declaraţiile, măsurile şi intenţiile guvernamentale şi prezidenţiale au parte, după alegeri, de reacţii negative vehemente. La nici 24 de ore după ce la TVR 1 vorbea despre protecţie socială, Traian Băsescu a întărâtat stupul naţional, şi aşa ajuns la capătul răbdării, vorbind despre oportunitatea îngheţării salariilor şi pensiilor şi apreciind că Executivul nu trebuie să cadă în “capcana acoperirii angajamentelor electorale”, care ar fi “pentru o perioadă de patru ani”. Cum aşa?! Se acreditează astfel ideea că PD-L şi PSD îşi pot permite să arunce la coş minciunile ordinare cu care au aburit electoratul (“Din prima zi vom…”), deşi tăvălugul crizei pornise. Neargumentate sunt şi asigurările prezidenţiale privind faptul că îngheţarea salariilor şi pensiilor – oricum deseori sub limita subzistenţei – ar pune în mişcare economia. Unde am exporta? În Germania sau Marea Britanie, care şi-au redus la o cincime importurile din România? Ce vor cumpăra românii cu veniturile nu doar îngheţate, ci şi scăzute de inflaţie, de cursul valutar? De unde vor avea locatarii bani să contribuie, alături de stat, la termoizolarea blocurilor?

De câteva zile, Guvernul pare a fi înţeles că nu mai poate tergiversa proiectul de Buget, pe liderii Coaliţiei prinzându- i miezul nopţii (câtă cafea beau?) prin Palatul Victoria. Abia ieri miniştrii trebuiau să discute, fiecare, cotele cu finanţistul ing. Pogea. Se bate apa în piuă cu un deficit bugetar şi un indice de creştere (?), pe care nimeni nu le poate anticipa realist. Strategia economică a României e o nesfârşită bâlbâială, decidenţii fiind complet derutaţi, nehotărâţi, neconvingători. De aici, hotărârea sindicatelor de a declanşa protestele. Tot de aici opoziţia severă a populaţiei faţă de îngheţarea salariilor şi pensiilor. Solidaritate socială nu înseamnă supuşenia oarbă, de odinioară, thip “aşa cum a indicat tovarăşul…”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro