STUDIU. Patru factori care pot indica dacă o persoană va suferi de „long COVID”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cei patru factori biologici pot fi identificați la începutul infecției cu SARS-CoV-2, ceea ce ar ajuta la tratarea și chiar prevenirea sindromului „long COVID”, susține o echipă de cercetători de la mai multe universități și centre medicale din Statele Unite, potrivit The New York Times.
Cuprins:
Noul studiu, publicat marți în jurnalul medical „Cell”, se bazează pe observațiile făcute de zeci de cercetători care au urmărit evoluția a peste 200 de pacienți, timp de până la trei luni după ce au fost diagnosticați cu COVID-19.
Dacă noile descoperiri vor fi confirmate și de alte studii, medicii ar putea ajuta pacienții predispuși fie să nu mai dezvolte acest sindrom complex, fie să depășească mai ușor simptomele persistente.
Cei patru factori care predispun unele persoane la „long COVID” sunt:
1. Nivelul de ARN viral din sânge la începutul infecției - un indicator al încărcăturii virale;
2. Prezența anumitor autoanticorpi - acei anticorpi care atacă în mod greșit țesuturi din organism, cum se întâmplă în cazul unor afecțiuni precum lupusul sau artrita reumatoidă;
3. Reactivarea virusului Epstein-Barr, virus pe care îl iau majoritatea oamenilor în adolescență și care, ulterior, devine latent. Reactivarea lui este adesea asociată cu oboseală cronică, simptom întâlnit și la „long COVID”;
4. Diabetul de tip 2. Asta deși cercetătorii și alți experți au precizat că, în studiile care implică un număr mai mare de pacienți, s-a dovedit că diabetul este doar una dintre numeroasele afecțiuni medicale care cresc riscul unei persoane de a dezvolta „long COVID”.
E nevoie de analize amănunțite încă de la debutul bolii
Cercetătorii au descoperit că există o asociere între acești factori și COVID-ul de lungă durată, indiferent dacă pacientul a avut o formă gravă sau ușoară a bolii.
„Cred că această cercetare subliniază importanța efectuării unor analize amănunțite încă de la debutul bolii, pentru a ne da seama cum să tratăm mai bine pacienții”, a declarat, pentru The New York Times, Jim Heath, unul dintre principalii coordonatori ai studiului și președinte al Institutului de Biologie a Sistemelor, o organizație non-profit de cercetare biomedicală din Seattle, SUA.
Antiviralele administrate devreme ar putea împiedica apariția „long COVID”
O concluzie convingătoare a studiului, au spus mai mulți experți, a fost că administrarea de antivirale la scurt timp după diagnosticarea cu COVID-19 ar putea împiedica apariția simptomelor persistente. Asta pentru că pacienții cu încărcături virale mari dezvoltă adesea „long COVID”.
„Cu cât o persoană elimină mai repede virusul, cu atât este mai mică probabilitatea de a experimenta simptome mult timp după vindecare”, a spus dr. Akiko Iwasaki, imunolog la Yale.
În ce privește reactivarea virusului Epstein-Barr, dr. Steven Deeks, profesor de medicină la Universitatea din California, San Francisco, crede că ar putea ajuta administrarea de antivirale sau imunoterapia.
Au existat și alte constatări interesante, despre care însă experții spun că ar necesita cercetări mai ample. De exemplu, deoarece au niveluri scăzute de cortizol, hormonul stresului, persoanele cu probleme respiratorii persistente ar putea beneficia de terapie de înlocuire a cortizolului. Unii medici deja încearcă acest lucru, notează cotidianul american.
Zeci de cercetători și-au unit forțele
Studiul a fost unul complex și a implicat zeci de cercetători de la mai multe universități și centre medicale din Statele Unite, inclusiv Universitatea din Washington și Centrul Medical Suedez din Seattle.
Grupul principal de studiu a inclus 209 pacienți COVID, cu vârste cuprinse între 18 și 89 de ani. Cei mai mulți au necesitat internare. Cercetătorii au analizat probe de sânge și secreții nazale atât din primele zile de la diagnostic, cât și din timpul fazei acute a bolii, dar și după două până la trei luni de la infectare.
Dr. Avindra Nath, de la Institutul Național de Tulburări Neurologice și AVC, consideră că studiul este bine conceput, dar subliniază și o slăbiciune: pacienții au fost ținuți sub observație doar două-trei luni. „Acesta ar putea fi un interval de timp prea scurt. Starea unor persoane s-ar putea îmbunătăți spontan”, a spus medicul.
Un alt studiu recent, derulat de cercetătorii de la Spitalul Militar din Zürich, Elveția, a arătat că pacienții care au dezvoltat „long COVID” aveau niveluri scăzute de anticorpi IgM și IgG3.
