Tânărul care și-a făcut propria țară pe Dunăre: „Republica Liberă Verdis” are deja constituție și pașapoarte

Un tânăr de 20 de ani și-a creat propriul stat între Serbia și Croația

Este un amestec de fascinație, divertisment și o mică doză de visare: din când în când, oameni din întreaga lume ajung în atenția publică după ce își creează propriile „state” sau „regate” pe mici bucăți de pământ aproape uitate. Cu propriul drapel, constituție și guvern, totul gândit în detaliu.

Cel mai recent exemplu: australianul Daniel Jackson, în vârstă de 20 de ani. El a proclamat „Republica Liberă Verdis”, un ministat aflat în teritoriul neutru dintre Serbia și Croația.

Cu un drapel propriu, o constituție și chiar pașapoarte, Jackson se consideră președintele țării sale, potrivit publicației Blick, parte a grupului Ringier.

Niciun stat nu revendică teritoriul

Dar ce înseamnă de fapt „ținutul nimănui”? Se referă la zone care nu sunt revendicate de niciun stat suveran. Astfel de teritorii apar adesea din cauza modificărilor istorice ale granițelor. Un exemplu celebru este Bir Tawil, o bucată de deșert la granița dintre Egipt și Sudan. Deoarece ambele țări revendică teritoriul mai mare, Triunghiul Halaib, renunță la Bir Tawil, pentru că dacă una dintre ele ar pretinde acest pământ, ar trebui să renunțe la celălalt, mult mai valoros.

O situație similară există și de-a lungul graniței dintre Croația și Serbia. O dispută veche privind cursul Dunării a făcut ca mai multe mici fâșii de pământ să fie considerate teritorii ale nimănui. Din punct de vedere istoric, granița se întinde de-a lungul Dunării, dar fluviul și-a schimbat cursul. Serbia consideră granița actuală mijlocul Dunării, în timp ce Croația se bazează pe hărți din secolul al XIX-lea.

Ca și în cazul Bir Tawil, aceste fâșii de teren ar reveni statului care ar pierde disputa teritorială majoră. În practică, asta înseamnă că nici Croația, nici Serbia nu le revendică.

„Republica Liberă Verdis” există din 2019

Una dintre aceste zone, de aproximativ 50 de hectare, situată între satele Liberland și Zmajevac, a fost declarată în 2019 de către Jackson drept „Republica Liberă Verdis”.

Astfel, el ar fi cel mai tânăr șef de stat din lume.

Jackson susține că a reușit să atragă aproximativ 400 de „cetățeni” pentru proiectul său și crede că tânăra „republică” poate deveni un stat național suveran, recunoscut internațional.

Dar drumul nu a fost lipsit de obstacole. „Tocmai în momentul în care am fixat în pământ steagul nostru albastru-alb”, a povestit el pentru CNN, „a apărut poliția croată și m-a expulzat”.

Ministerul croat de Externe: „o provocare fără fundament legal”

Terenul considerat „al nimănui” poate fi revendicat, potrivit dreptului internațional, prin ocupare. Este o „categorie juridică ambiguă”, explică Noam Leshem, profesor asociat de geografie politică și culturală la Universitatea Durham din Marea Britanie, într-un interviu pentru CNN.

Ministerul croat de Externe a declarat, de asemenea, că acțiunea lui Jackson reprezintă „o provocare fără fundament legal”. Deși granițele de-a lungul Dunării sunt disputate, Croația și Serbia „împărtășesc înțelegerea și respectul unui principiu fundamental al dreptului internațional: faptul că o delimitare încă nefinalizată a frontierei nu transformă un teritoriu într-un ținut al nimănui care poate fi ocupat de terți”.

Tânărul de 20 de ani nu se lasă descurajat. „Iubesc ceea ce fac”, spune el. „Am mai puțină experiență decât alți președinți, dar sunt la o vârstă la care învăț repede. Vreau să deschid drumul ca generația mea să se implice mai mult în politica mondială”.

Chiar dacă proiectul lui Jackson rămâne într-o zonă gri a dreptului internațional, el nu este singurul care s-a autoproclamat conducător al unui teritoriu.

Jonas Lauwiner, „Regele Elveției”

În Elveția, Jonas Lauwiner, în vârstă de 30 de ani, atrage în mod regulat atenția publicului. El se autointitulează „Regele Elveției” și își construiește propriul „regat” pe terenurile sale, de la Berna până în cantonul Valais – cu coroană, uniformă și monedă proprie.

Lauwiner caută terenuri nelocuite sau neînregistrate și se înscrie ca proprietar. Peste 150 de drumuri, clădiri și terenuri ar fi deja înregistrate pe numele lui. Legal, dar controversat.

Desigur, acest caz este complet diferit. Nu este vorba despre dispute teritoriale între state naționale, ci despre drepturi de proprietate în interiorul Elveției. Totuși, există o asemănare de fond: atât Lauwiner, cât și Jackson se joacă, fiecare în felul său, cu ideea de proprietate și suveranitate, simbolizată prin monedă, coroană, uniformă sau pașaport.

Diferența legală între „ținutul nimănui” și „zonă tampon internațională”

Termenul „ținutul nimănui” se referă la o zonă de teren sau teritoriu care, din punct de vedere legal, nu aparține niciunei entități sau stat, fiind un spațiu necăutat, neocupat sau fără conducere clară.

Acest concept a fost utilizat în diverse contexte istorice și juridice pentru a desemna zone de frontieră sau regiuni fără o revendicare oficială.

Pe de altă parte, „zona tampon internațională” reprezintă o regiune de frontieră aflată între două state sau forțe armate, care are un statut special. Aceasta servește pentru menținerea păcii și evitarea conflictelor, fiind o zonă gestionată de regulamente internaționale sau de acorduri bilaterale.

În această zonă, de obicei, nu există suveranitate națională deplină, iar administrarea sa este consensuală, uneori sub control ONU sau alte organizații internaționale.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE