Guvernarea va fi luată de PD-L doar dacă îşi va asuma riscul decredibilizării în 2009, an de plină criză. Decredibilizare care, din cauza unor măsuri net şi inerent nepopulare, ar putea duce chiar la prăbuşirea sa şi ar afecta şi campania prezidenţială a lui Băsescu. Altminteri, PD-L are toate atuurile să ocupe Palatul Victoria, cu premier propriu. Are cel mai mare număr de mandate, UDMR şi “alţi minoritari” i-au şi sărit în barcă, iar restul necesar, de 21 de mandate, poate fi uşor cumpărat. Dar ar fi, totuşi, o majoritate fragilă.
Weekendul de consultări între partide lasă însă ideea creării unei majorităţi zdrobitoare de peste 70%, prin, pare-se, înregimentarea şi a PSD, dornic să ia barem preşedinţia Senatului, ca şi alte funcţii guvernamentale şi parlamentare, cu acces la banii ţării. Dar PSD, deşi cu pretenţii de cel mai puternic şi mai popular partid din România, ar fi redus astfel la rolul de trupă de valeţi în serviciul PD-L. În Dealul Spirii, pesediştii nu ar vota sub bagheta liderilor lor de grup, ci a celor ai PD-L. Dacă vor crâcni, vor fi daţi afară din Cabinet (nici Băsescu nu-i iartă pentru umilinţa suspendării din 2007). Apoi, premierul pedelist îi va putea eventual coopta pe liberalii cu mofturile temperate după o perioadă de opoziţie.
În locul unui candidat potent la preşedinţie, PSD va trebui să propună o muhaia, un candidat-iepure, netezind calea lui Băsescu. Geoană, consolat cu şefia Senatului, va scăpa de svasturile lui Iliescu şi de ambiţiile lui Năstase, ale cărui visuri de prezidenţiabil se vor nărui.
Jocurile nu-s însă făcute. Sfoara principală se află la Cotroceni şi vom afla azi-mâine cum va fi trasă. Surprizele - inclusiv sub forma unui pion otrăvit - nu-s excluse. După cum nici continuarea colaborării PSD-PNL. Orice variantă e legată de graba cu care PD-L vrea acum la guvernare. Sau, abil, mai stă un an, să fie uns “salvator al naţiei”.