Un franar

Dimpotriva, ca o cocheta batrana (,,Daca o sa mi se ceara, o sa candidez,,), se agata iarasi de iluzia redobandirii Cotroceniului pe poarta caruia a iesit atat de putin glorios in 2000.
Ca Emil Constantinescu inca ravneste, e problema lui. Ca partide serioase refuza sa-i mai fie barca, asta e explicabil: nu mai sunt dispuse sa piarda pe mana universitarului. Mai mult decat jenant si nedrept, insa, e altceva. Respins de politicieni consacrati, Emil Constantinescu trage o cacealma generatiei tinere. Sirena, totusi, versata, el canta la urechile mai ales ale tinerilor intelectuali, incercand sa-i aduca in carpitul sau navod si compromitandu-le astfel, inca din start, o posibila, autentica si necesara cariera politica. Posibila pentru ei, dar si necesara pentru o tara prin al carei parlament se preumbla, veniti pe liste ingalbenite si chiar cumparate, prea multi harsiti in rele. Din acest unghi, al interesului public, acela al unei societati prea lente pe drumul modernitatii, Emil Constantinescu este un franar, iar demersurile sale, pagubitoare.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE