Uninominal cu forcepsul

Galceava de ieri, ziua votului din Camera Deputatilor, pentru adoptarea Legii uninominalului, a fost mai mult de ochii lumii. Era evident ca, invalidat, cum a fost, cu doar vreo patru milioane de prezenti la urne, referendumul din noiembrie a marcat vointa populatiei de a se schimba legea electorala si a primeni cumva clasa politica. Partidele mari nu prea mai aveau cum sa se opuna uninominalului, fara un impact electoral negativ, desi liderii lor au inca gustul listelor de partid cu clienti politici sau Dandanache trimisi de la centru. Desigur, insa, tot Bucurestiul va decide componenta Legislativului si in cazul votului uninominal. Candidati vor fi tot cei desemnati – e drept, cu mai multa atentie pentru notorietatea locala – de partide si vor fi alesi in functie de infrastructura, de potenta logistica a partidelor in campania electorala. E greu de presupus ca vor avea sanse candidati independenti, poate valorosi, dar fara resurse financiare si batand singuri, pe bicicleta, coclaurii, spre a-si face campanie.

Ciudata e si soarta unor partide mai mici. Conservatorii nu se agita prea mult, sperand sa se catere iarasi ca musca la arat in carca unuia din cei mari. PRM a declarat ca va ataca uninominalul la Curtea Constitutionala. E de inteles. PRM este un brand in sine, iar listele il favorizau. Neavand, in afara unui Vadim Tudor sau Lucian Bolcas, candidati cu certa notorietate, uninominalul il dezavantajeaza. UDMR, obisnuita sa aiba in Parlament un pluton de alesi, se teme ca, neavand reprezentativitate nationala si bizuindu-se doar pe HarCov, risca sa piarda locuri, daca nu chiar sa ramana pe dinafara. De fapt, dincolo de declaratiile din fata cortinei, in culise mai nici un partid nu agreeaza votul uninominal. Pentru ca incurca multe socoteli.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE