Veneția interzice, din august, accesul marilor nave de croazieră în centrul istoric al orașului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Guvernul italian a anunțat marți că marile nave de croazieră, acuzate că pun în pericol centrul istoric al Veneţiei, inclus în patrimoniul UNESCO, vor fi interzise începând cu 1 august, relatează AFP, citată de Agerpres.
Potrivit prim-ministrului Mario Draghi, decizia este „o etapă importantă pentru conservarea lagunei veneţiene„, supusă de decenii presiunii continui a pacheboturilor care aduc milioane de vizitatori în Oraşul Dogilor.
Astfel, navele de peste 25.000 de tone, de peste 180 de metri lungime, de 35 de metri înălţime sau ale căror emisii conţin peste 0,1% sulf nu vor mai fi autorizate să intre în bazinul San Marco, pe canalul San Marco sau pe canalul Giudecca.
Acestea vor trebui să acosteze în portul industrial Marghera, unde se vor realiza amenajări, în timp ce navele de croazieră mai mici (de circa 200 de pasageri) vor putea continua să acosteze în centrul oraşului, precizează guvernul.
Apărătorii patrimoniului şi ai mediului denunţă de ani de zile flagelul navelor mare care ameninţă ecosistemul fragil al lagunei şi fundaţiile centrului său istoric.
Dezbaterea a fost relansată luna trecută, când croazierele au revenit, după luni de pandemie, și au tulburat din nou liniștea veneţienilor şi aerul curat.
La sfârșitul lunii iunie, UNESCO a anunțat că ia în considerare să introducă Veneția pe lista orașelor aflate în pericol, dacă vasele de croazieră nu sunt interzise.
În aceste condiții, ministrul culturii şi al patrimoniului, Dario Franceschini, a subliniat că, prin măsura luată, Italia a vrut „să evite riscul concret al înscrierii oraşului pe lista patrimoniului în pericol”.
Organismele consultative ale UNESCO şi Comitetul pentru patrimoniu mondial urmează să ia o decizie cu prilejul reuniunii din China, care va avea loc în perioada 16-31 iulie.
Înscrierea pe lista patrimoniului în pericol poate permite comitetului să acorde o asistenţă rapidă sitului în cauză de la Fondul patrimoniului mondial.
Dar ea serveşte, de asemenea, „alertării comunităţii internaţionale, în speranţa că aceasta se va mobiliza pentru a salva siturile în cauză” şi poate fi percepută şi „ca o ruşine”.
