Vine amantul dezamăgit

Pasul înapoi al lui Franks nu e doar o evaluare prudentă. E mai curând pregătirea terenului pentru o nouă atitudine dură, inflexibilă, în raporturile cu Guvernul român, ajuns un executant docil al poruncilor sale, un valet care anticipează până şi pretenţiile nerostite ale stăpânului. Pretenţii care nu se vor atenua, dimpotrivă, odată cu încheierea unui nou Acord, pentru o “centură de siguranţă” de 3,6 miliarde de euro. Ceea ce nu va exclude noi împrumuturi de pe piaţa bancară pentru cârpirea deficitului bugetar şi rostogolirea uriaşelor datorii acumulate şi creşterea dobânzilor, fără vreun efect economic pozitiv.

Mă întreb dacă mâine, la prima întâlnire cu Jeffrey Franks, Boc îi va servi cafeaua în pahar de plastic, ca acum doi ani, spre a-i demonstra că Guvernul face economii. Evident, nu-i va vorbi despre dezmăţul financiar (prime, achiziţii, călătorii etc.) din zona guvernamentală, nici despre jaful care se perpetuează în companiile de stat ori de corupţia din rândul demnitarilor. Să fim drepţi, nu FMI este principalul vinovat de toate astea. Deşi are şi el o mare răspundere pentru incoerenţa politicii economice, pentru punerea ţării pe butuci. Misiunea FMI, însă – dacă e să dăm crezare afirmaţiilor din Financial Times, potrivit cărora România e un laborator unde finanţa mondială experimentează gradul de suportabilitate a unei populaţii -, îşi îndeplineşte sistematic… misiunea. Beneficiind clar de incompetenţa, dacă nu şi de complicitatea Cabinetului.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro