Woody face Londra

Pana la acest neasteptat “Match Point” (neasteptat pentru ca se petrece in Anglia si pentru ca nu seamana cu ce facuse pana atunci), Woody Allen nu obisnuia sa-si paraseasca Manhattanul decat pentru, scuzati, Paris sau Venetia. Ultimul sau film – o tragicomedie sociala – e plasat la Londra, si singurul american e o americanca (jucata de Scarlett Johansson). Jazzul a disparut si el din meniu, inlocuit de opera italiana.

Desi “Match Point” poate fi vazut doar ca o reluare – pe gazon, cu ceaiul de ora cinci si mult sange rece – a mai-vechiului sau “Crime si delicte” (1989), Woody e-n mare verva si nu rateaza nimic: nici descrierea mediului semi-aristocratic, nici incurcaturile sentimentale, nici parabola meciului de tenis, in jurul careia se construieste toata povestea. O poveste despre hazard, lacomie si coincidente, care demonstreaza ca viata e o cutie cu bomboane de ciocolata (cum ne-nvata alt film) cu conditia sa-i elimini pe cei care nu te lasa s-ajungi la ea.

Chris Wilton, asadar, este un instructor de tenis care vrea sa ajunga in top. Nu in topul tenismenilor, pentru ca e cam tarziu pentru asta, ci in topul societatii. Patrunde in familia cu “Sir”-i, suceste mintile lui Chloe (Emily Mortimer, mortala!), dar si pe cele ale Nolei (Johansson), care-ar urma sa-i devina cumnata. Lucrurile, evident, se complica – pentru ca Wilton nu vrea sa renunte nici la nevasta cu tescherea, nici la amanta cu vino-ncoa. Si totusi, trebuie sa se hotarasca: ramane cu banii, sau cu amorul? Lipsit de scrupule (in acest eufemism sta tot “twistul” filmului!), alege banii.

“Match Point” nu este un film 100% realist, ci doar o fabula fara morala. Sau cu o “morala” atat de cinica, incat e ca si cum n-ar avea. In schimb, are panas: e cel mai bun film semnat Woody Allen de aproape 10 ani!

Alex Leo Serban – critic de film

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE