Încheiem un an incert. Ne pregătim să păşim în altul, şi mai nebulos. Întregul 2008, vechiul Executiv s-a împăunat cu o economie galopând în fruntea Europei, cu un dinamism căreia i-au fost însă suficiente vreo două luni pentru ca, şi sub influenţa crizei care cuprinsese Occidentul şi pătrundea în România, să devină rapid derută. Diletantismul sau interesele politice ale Cabinetului Tăriceanu l-au determinat să minimalizeze ori chiar să ascundă populaţiei că vânturata creştere de 8-9% nu era solidă, sănătoasă şi de perspectivă. Şi că se bizuia nu pe producţie şi pe export, ci pe consum, pe plimbatul hârtiilor bancare. Iar inflaţia n-a fost cea oficială, neverosimil de redusă şi sever amendată de coşul zilnic real. N-au întârziat prăbuşirea leului, ajuns la pragul de alarmă de 4 lei/1 euro, BNR nemaivrând sau nemaiputând să susţină puternic moneda naţională. Şomajul peste previziuni completează gestiunea predată de liberali într-o ceremonie strepezită, de o jumătate de oră.
Perspectiva? Coaliţia PD-L – PSD e doar aparent un administrator forte. A preluat cheile fără să ştie ce-i dincolo de uşă. Abia acum bâjbâie şi descoperă că Trezoreria-i goală, că Bugetul e prost alimentat, că legile populiste pe care le-a votat spre a se căţăra la putere n-au sustenabilitate financiară. Şi e nevoită să se dezică, să ia măsuri contrare şi profund nepopulare, afectând nivelul de trai. Şi riscând încă de la începutul mandatului mişcări sindicale şi convulsii sociale. Ce şi cum va reuşi Boc? Va izbuti să calmeze cât de cât puseurile crizei? Cine ştie?
Să fim însă optimişti. Să sperăm că naţiunea are şi alte resurse şi forţe – patronatele, de pildă, - decât politicienii, capabile să identifice şi să impună degriparea motorului economic. Să credem în inteligenţa şi rezistenţa acestui popor. La cumpănă de ani, Libertatea urează tuturor românilor şi îndeosebi cititorilor săi, care-i sunt aproape şi cărora le este credincioasă, un călduros “La Mulţi şi Buni Ani!”.