Ce înseamnă Pentru Codul Civil Părinții și Obligațiile Pe Care Le Au Față De Un Copil

Sunt interese mari la mijloc…

Mai precis, interesele copilului. Codul civil, un fel de părinte-terț, este îngerul păzitor al copilului. Un fel de entitate omniscientă, prezentă mai ales atunci când, din păcate, copilul are nenorocul să fie conceput de persoane mai mult sau mai puțin responsabile. Sumarizând, copilul apărut de niciunde, care nu a fost dorit sau plănuit, o întâmplare, la care în niciun caz nu am fost protagoniști principali. Înțelegem efectul, dar oare unde e cauza?

Ce opțiuni am să înlătur efectul?

Simplu, contraceptivele sau avortul în caz că nu am fost pe fază. Totul e ușor când ambii parteneri sunt în asentiment în ceea ce privește acest eventual fetus sau fetuși. Totuși, un acord nescris (sau chiar scris) cu partenera ta, care să conțină obligații de genul: dacă se întâmplă, îl avortezi, are vreo valoare juridică?

Hocus-pocus! Oameni suntem…

Cel puțin asta prezumă legiuitorul. Răspunsul evident la întrebarea anterioară este un nu fălos. După cum am antamat, Codul Civil protejează copilul și interesele sale, dar și pe mamă în situația în care dorește să păstreze copilul în ciuda unui consimțământ contrar dat anterior partenerului în legătură cu o eventuală sarcină.

Recomandări

Meditații de partid. „Caravana educației” sau cum încearcă PSD să transforme problemele din învățământ în voturi. Expert: „E campanie camuflată”

Ce rămâne de făcut? Dacă mama hotărăște să păstreze copilul, tu nu prea mai ai multe de spus. Poate să-ți îndeplinești obligațiile părintești înșiruite în Codul Civil care, în situații de încăpățânare majoră, te vor strânge cu ușa în fața instanței de judecată.

Ce acțiune are mama?

Dacă te-ai gândit să nu-l recunoști și să scapi basma curată probabil ai visat. Bine, se poate să nu-l recunoști pe cale administrativă, cum se întâmplă în cele mai multe cazuri, dar odată născut, mama te poate acționa în instanță pentru stabilirea filiației în baza art. 408 alin. (3) și 424, prin acțiunea de la art. 425 din Codul Civil. I-auzi ce spune:

Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal.
Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii copilului, în condiţiile legii.
Acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi pornită şi împotriva moştenitorilor pretinsului tată.

Prin urmare, dacă continui într-o iresponsabilitate încăpățânată, legea îi oferă mamei posibilitatea de a te responsabiliza. Fie că vrei, fie că nu, voința mamei de a păstra sarcina te face părinte. Codul Civil impune obligația de creștere a copilului. Aceasta ar însemna să participi propriu-zis la creșterea lui, însă dacă e greșeala vieții tale și nu vrei să ai de-a face cu el vreodată, obligația subzistă, însă se materializează printr-o contribuție stabilită de instanța de judecată (aka pensie alimentară). Citește mai departe pe avocatoo.ro

ARTICOL PRELUAT DE PE SITE-UL AVOCATOO.RO