Imagini cu Cabral din adolescență. Nimeni nu l-a mai văzut într-o așa ipostază. “Eram săraci, dar ne aveam unii pe alții”

„Copilăria în Berceni. Eram săraci. Dar ne aveam unii pe ceilalți. Și ne distram ca și cum fiecare zi ar fi fost ultima Eram rapperi. Ne deosebeam de celelalte găști. Purtam șepci. Nu se făcea să ieși din casă fără șapcă pe cap. Purtam haine largi. Pantaloni cu turul căzut. Hanorace. Ascultam rap. Că hip-hop încă nu se inventase.Ne știam cu punkerii din Romană, cu băieții de pe Principală (asta e în Parcul Tineretului), cu skinheadșii din străfundurile Berceniului și cu găștile de omorâtori ce-și făceau veacurile pe la Gara de Nord. Ne strângeam cu ai noștri, în cartier, la Băncuțe. Asta era în coasta garajului RATB de la Nițu Vasile, unde e acum chestia aia de-i spun unii Fântâna Florilor.

Cabral, alături de gașca de prieteni. Fotografia este făcută în 1995

Ne vedeam des cu celelalte găști de rapperi din București, ne întâlneam la Rapatack, evenimentele cu muzică de negri… în care cântau albi, mai ales. Erau tari. Și albii și evenimentele. Eram săraci. Dar ne aveam unii pe ceilalți. Și ne distram ca și cum fiecare zi ar fi fost ultima. Și-așa și era pentru unii dintre noi. Atunci apăruseră drogurile. Fără disclaimere. Fără explicații citite pe net.

Fără ca vreun adult să ne explice ce-s alea. Se topeau destui în supradoze. Ne întâlneam atunci și stăteam ore întregi fără să vorbim, auzindu-le părinții tânguindu-se, neînțelegând ce li s-a întâmplat copiilor lor. Pe vremea aia se mergea în gașcă. Nu că eram noi interlopi… eram niște mucoși. Dar era mai safe așa. Ne băteam, uneori. Cu onoare. 1 la 1. Și la sfârșit ne strângeam mâinile, salutându-ne când ne mai vedeam prin oraș. Ne amestecam cu restul când mergeam prin Regie la discotecă. Sau la Preoteasa. Ori rămâneam în cartier, pe vremea aia una din discotecile mișto era FUN-ul din Orășelul Copiilor. Maică-mea, ce dance battle-uri mai ieșeau!

Uneori mergeam la Meridian, asta era o discotecă la Cuțitul de Argint. Dar acolo ne luam aproape de fiecare dată la omor cu găștile de țigani de pe Giurgiului și Viilor. Și era și muzica destul de nașpa. Apoi ne vedeam cu toată lumea la mare, de 1 Mai. Neptun, Jupiter și Olimp. Apropo, pe vremea aia se făcea neapărat baie de 1 Mai. Eram o întreagă gașcă de tembeli mici și săraci care considerau că au pus mâna pe aur curat dacă agățau vreo fată care avea cameră la hotel. Și dacă avea camera aia și apă caldă… ăla era Taj Mahal, Gogule! Altfel… moțăiai pe plajă cele câteva ore de întuneric și frig. Și tot era bine. Mă rog, primele două zile ne adunam 5-6 și aveam cameră la hotel, că altfel nu ne lăsau părinții să plecăm de-acasă…Apoi… eram noi lipiți, dar în loc să plecăm acasă… ne organizam în gașcă și cumva mai rămâneam două-trei zile. Făceam chetă și cumpăram în 5-6 băieți trei gogoși de pe plajă, de La Stegulețe. Apoi mergeam la Spring și le mâncam cu ketchup-ul de pe masă.

La Neptun de 1 Mai sunt făcute și pozele din articol. Neptun și Jupiterț”, a scris Cabral pe blog.

Pantofii de la nuntă i-a cumpărat de la Viena

”2 metri, 110 kilograme şi 47 la picior. Şi vine nunta, cu costumul nu am stres căci îl face Alexandru Ciucu, deci va fi perfect. Dar de unde iau eu pantofi de eveniment numărul 47, care să-mi şi placă?! La noi mi-e greu să găsesc un pantof sport pe numărul meu. În plus, nu e nici timp, mă uit în calendar şi văd că până la nuntă am câte ceva trecut în program până şi în weekend-uri! Ce-i de făcut? Viena! În mod normal, până la Viena, cu maşina, drumul durează 12 ore”, spunea Cabral înainte de a se căsători cu Andreea.

Citește și

VIDEO/Sanda Nicola, despre „Carte de identitate”: „Dumnezeu îmi transmite semnale în cele mai interesante maniere”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE