EXCLUSIV/ Teo Trandafir, traumatizată de experiențele trecutului. “Mi-e frică de munte. Am avut experiențe nasoale când eram copil”

Libertatea: Mai ții minte cum spuneam, când eram mici, că “vine vacanța cu trenul din Franța”? Ce-ți amintești din vacanțele copilăriei tale?

Teo: În proporție covârșitoare, vacanțele le petreceam în locul în care m-am născut, în Pitești, pe strada Trivale, acolo aveam o gașcă foarte compactă de copii cu care mă jucam și cu care petreceam timpul până la ora la care se aprindea becul de pe stradă, când deja cam trebuia să întrăm în casă. Ăla era semnalul. Într-unul dintre ani, cred că aveam 14 sau 15 ani, am ajuns în vacanță, ca de obicei, și așteptam să iasă băieții ca să putem să ne alăturăm și noi grupului. Și n-au mai ieșit, ceva s-a întâmplat, pentru că erau niște bărbați care se jucau afară… Apoi, ne-am dat seama că, de fapt, erau băieții, care își schimbaseră vocile. Am rămas șocate. Am început să ne jucăm altceva. De exemplu, badminton peste becul ăla, care chiar dacă se aprindea, nu mai era neapărat un semnal că trebuie să intrăm în casă. Se auzea un urlet “Intrați în casă acum!” și toți o întindeam, fiecare spre domiciliu. Dar a fost minunat.

Au fost perioade lungi în care a trebuit să mă joc de una singură, pentru că tata m-a dus cu el într-un cămin de nefamiliști din spitalul Fundeni, care are o curte uriașă. Găsisem un luminiș lângă niște tuia foarte mari și acolo îmi făcusem o minigospodărie – dormitor, sufragerie, baie, ce știam eu. Și am mai găsit, cred, niște copii, dar mi se părea un loc atât de intim, încât parcă îți ajungeai. Tu cu tine îți ajungeai, a fost foarte frumos. Era micul meu univers. Și faptul că te poți juca și singur sau că te poți conversa cu tine însăți e un lucru care îți rămâne peste ani. Nu trebuie neapărat să depinzi de Facebook, prieteni, Instagram, club. Te descurci foarte bine și în universul tău. Fuga de sine se naște când ești copil.

Maia, copil de oraș, probabil nu are parte de bucuriile de la țară…

Maia a cules roșii, a dormit în pat de paie! “Ce bine te odihnești într-un pat de paie”, zicea ea. Mie nu îmi place, din punctul asta de vedere eu sunt mai de oraș decât ea, eu n-aș fi putut să stau în condițiile alea niciodată. Dar ea s-a simțit în largul ei. Este genul de copil care joacă șotron, pentru că știe să și-l deseneze singură de când era mică. A crescut într-o zonă în care erau mulți copii. În ciudat faptului că noi credem că suntem “părinți de calculator”, tot ținem ca ăștia mici să știe și jocurile noastre de atunci. Și atunci, le imprimăm niște lucruri. Deci nu e chiar așa, doar pe calculatoare și tablete… Jucau “hoții și vardiștii” și venea seara ca de la război, julită, căzută din tot felul de copaci. Trebuia frecat copilul meu cu peria de sârmă. (râde)

Ce loc din lume visezi tu să vezi și la ce loc visează Maia?

Maia de fiecare dată zice altceva. Cred că și-ar dori să vadă America, deși uneori zice că nu, pentru că e prea departe de casă. Mie mi-ar plăcea să vizitez din nou Franța, cu toate ale ei, Franța tradițională, de sud.

Cum își aleg vacanțele Teo și Maia? “Noi suntem fete de oraș”

Sunteți fane mare, munte sau oraș?

Noi nu prea suntem neapărat cu drumețiile, cred că suntem mai degrabă fete de oraș, iar la mare nici nu mi se pare că e foarte diferit. La mare e plin de oameni de oraș care doar lenevesc în altă parte. Nu mi se pare că drumețește cineva la mare, toți bucureștenii vara sunt la Mamaia și nici din punctul asta de vedere nu prea avem cum să fim originale.

Mie mi-e frică de munte! Mie, de fel, nu mi-e frică de nimic, dar când aud de munte se ridică părul pe mine! Am avut experiențe nasoale când eram copil, am fost obligată să drumețesc și am zis că nu mai fac asta câte zile voi avea. Îmi aduc aminte cum am alunecat pe crengile de copac și vedeam râpa în stânga.

Care a fost cea mai frumoasă vacanță pretrecută împreună și de ce?

Cea mai frumoasă vacanță a fost cea de anul asta de Paști, scurtă dar intensă, pe care am făcut-o peste tot pe unde am apucat. Am fost să îi vizităm pe părinții mei, am mâncat, ne-am odihnit, am stat și la un hotel care nouă ne place foarte mult, în Ploiești, și a fost într-un mare fel, pentru că Maia a avut camera ei, eu sperând să dorm mai mult. Dar la 8 dimineața mă suna și auzeam: “mami, pot să vin?”. “Păi, și atunci, de ce ți-am mai luat camera, copilașul meu?”. Voiam să stau și eu mai dezbrăcată, mai liniștită, să mă uit la un serial mai deocheat. Nu s-a putut, am avut program cu copilul de dimineață până seara, pentru că ea se culcă ultima și se trezea prima, ca să mai petrecem niște timp împreună!

VIDEO EXCLUSIV/ Marina Almășan a avut o educație spartană: “Când m-a prins tata că probam sandale cu toc, a ieșit un scandal monstru”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE