Ascunsă departe de restul lumii, la extremitatea sudică a Pământului, Antarctica este, fără doar și poate, unul dintre cele mai intrigante și mai misterioase locuri de pe Terra, care captează imaginația spiritelor aventuroase de sute de ani. Cu toate că este un teritoriu dificil de accesat și de locuit, expedițiile și cercetările care au avut loc pe cel de-al șaptelea continent au un rol esențial pentru înțelegerea schimbărilor climatice și a trecutului planetei noastre.
Cuprins:
Antarctica este cel mai sudic și cel mai puțin populat continent de pe Pământ, dar și un loc al extremelor, fiind cel mai rece, cel mai înalt, cel mai uscat și cel mai vântos loc de pe planetă. Este situat aproape în întregime la sud de Cercul polar antarctic, înconjurat fiind de Oceanul Antarctic, cunoscut și ca Oceanul Austral.
Ca întindere, Antarctica este al cincilea continent al lumii, cu o suprafață de 14.200.000 km2, fiind cu aproximativ 40% mai mare decât Europa și aproape de două ori mai mare decât Australia. Al șaptelea continent este acoperit în proporție de 98% de calota glaciară, care are o grosime medie de 1,9 km și care este cel mai mare depozit de gheață de pe pământ. Aceasta este echivalentul a 90% din toată gheața de pe Terra și 70% din totalul resurselor de apă dulce.
De asemenea, calota de gheață este atât de grea încât a împins pe alocuri pământul sub nivelul mării. Din cauza grosimii stratului de gheață, Antarctica are cea mai mare altitudine medie dintre toate continentele, potrivit British Antarctic Survey. Datorită condițiilor sale extreme, Antarctica joacă un rol crucial în reglarea climei globale și în menținerea echilibrului ecologic al planetei.
Din punct de vedere demografic, Antarctica nu are o populație indigenă sau rezidenți permanenți. Cu toate acestea, populația de acolo este formată în cea mai mare parte din personalul de la cele două stații de cercetare, Esperanza și Villa Las Estrellas, și anume cercetători și personal tehnic.
Numărul de persoane implicate în cercetările științifice și alte activități în Antarctica și pe insulele apropiate variază între aproximativ 1.200 în timpul iernii și circa 4.800 în timpul verii, la care se adaugă între 136 și 266 de persoane, în funcție de sezon. Unele stații de cercetare sunt ocupate pe tot parcursul anului, în timp ce personalul de iarnă este, de obicei, trimis din țările de origine pentru misiuni care durează un an, aflăm de pe enciclopedia online Wikipedia.
Primul copil născut în regiunea polară sudică a fost o norvegiană, Solveig Gunbjørg Jacobsen, care a venit pe lume la Grytviken pe data de 8 octombrie 1913. Însă, Emilio Marcos Palma a fost prima persoană născută la sud de paralela de 60° sud și primul care s-a născut pe continentul antarctic, la baza Esperanza.
Antarctica a avut o istorie geologică complexă. În urmă cu aproximativ 183 de milioane de ani, continentul antarctic făcea parte din supercontinentul Gondwana, care includea și alte mase terestre, precum Africa, America de Sud, Australia și India.
Pe măsură ce Gondwana s-a fragmentat, în Jurasic și Cretacic, Antarctica a derivat spre sud. În trecut, mai precis în perioada Fanerozoicului, continentul avea un climat mult mai cald și era acoperită de păduri tropicale și temperate. Plantele terestre și fosilele descoperite aici, inclusiv cele ale unor dinozauri, indică o biodiversitate bogată. Acum aproximativ 34 de milioane de ani, în perioada Oligocenului, s-a format calota glaciară antarctică pe fondul răcirii globale și a izolării termice a continentului, determinată de formarea curentului circum-antarctic, mai precizează sursa citată.
Antarctica a fost ultima regiune continentală descoperită de oameni. Deși există mențiuni speculative în texte antice referitoare la un „continent sudic necunoscut” (Terra Australis), se crede că cel mai sudic continent de pe Terra a fost descoperit relativ târziu în istoria omenirii, mai exact în 1820, de către expediția rusă condusă de Fabian Gottlieb von Bellingshausen și Mihail Lazarev, relatează Quark Expeditions.
De-a lungul secolului al XIX-lea, exploratorii au început să navigheze de-a lungul coastelor continentului, însă interiorul său a rămas necunoscut. Explorarea interioară a Antarcticii a luat avânt în secolul al XX-lea. Cu toate acestea, există relatări care sugerează că populațiile indigene din partea de sud a planetei au explorat regiunea, dar probabil că acestea nu se încadrează în definiția tradițională a „exploratorului”.
În iarna anului 1911, exploratorul norvegian Roald Amundsen devenea primul om care atingea Polul Sud geografic, devansând cu o lună expediția britanică „Terra Novas” condusă de Robert Falcon Scott. De-a lungul decadelor, explorarea Antarcticii s-a intensificat, având scopuri științifice, geopolitice și economice. Statutul Antarcticii este reglementat prin Tratatul Antarctic, semnat în 1959 de 12 de țări (în prezent sunt 53 de națiuni) și intrat în vigoare doi ani mai târziu. Acesta a stabilit cadrul legal care interzice activitățile militare și mineritul și promovează cercetarea științifică și protecția mediului.
Foto: Shutterstock.com