Stilul Baroc folosea mișcarea, contrastul și detaliile exuberante lângă culorile profunde și măreția pentru a atinge un sentiment de uimire. Stilul a început în Roma din secolul al XVII-lea și s-a răspândit rapid în Italia de Nord, Spania, Franța, Portugalia și mai târziu în Austria, sudul Germaniei și Rusia.

Etimologia denumirii

Denumirea cuvântului românesc “baroc” provine din limba franceză, iar unii cercetători afirmă că termenul provine de la cuvântul portughez “barroco”, în traducere “o perlă defectuoasă”, care este posibil să derive de la latinescul “verruca”.

În secolul al XVI-lea cuvântul era folosit pentru a caracteriza orice părea absurd de complex. Filozoful francez Michel de Montaigne a asociat termenul “baroco” cu “bizar și inutil de complicat”. Cuvântul era des asociat și cu bijuteriile.

În secolul al XVII-lea, termenul a început să fie folosit și pentru a descrie muzica și nu într-un mod ironic sau lingușitor. Într-o satirică anonimă a premierei lui “Hippolyte et Aricie” de criticul Jean-Philippe Rameau, el a scris faptul că noutatea acestei opere este “du barocque”, deoarece muzica nu avea o linie melodică coerentă și nu se confrunta cu disonanțele, trecea rapid prin fiecare dispozitiv compozițional.

Descoperă ce caracteristici are genul epic

Termenii francezi style baroque și musique baroque au apărut în Le Dictionnaire de lAcademie Francaise în anul 1835. Până la mijlocul secolului al XIX-lea. Istoricii și criticii de artă au adoptat termenul ca o modalitate de a ridiculiza arta post renascentistă.

Cum arată stilul baroc în design și arhitectură

Stilul baroc în arhitectură

Stilul baroc în arhitectură a fost rezultatul doctrinelor adoptate de Biserica Catolică la Conciliul Tridentin în 1545 – 1563, răspuns la reforma Protestantă. Bisericile baroce sunt proiectate cu un spațiu central mare, o cupolă ridicată, una dintre trăsăturile simbolice centrale ale arhitecturii, care ilustrează unirea dintre ceruri și pământ.

Interiorul cupolei este decorat cu picturi cu îngeri și sfinți, statuete de stuc cu îngeri și quadratura, picturi tridimensionale pe tavan înconjurate de stucaturi fie reale sau pictate.

Una dintre cele mai cunoscute opere decorative baroce sunt Scaunul Sfântului Petru, Baldachinul Sfantului Petru, ambele de Gian Lorenzo Bernini în Bazilica Sfântul Petru din Roma.

Coloanele răsucite din interiorul bisericilor sunt una dintre trăsăturile principale ale Barocului și exprimă atât un sentiment de mișcare, cât și un mod dramatic de a reflecta lumina. Cartușul este un ornament caracteristic baroc.

Prima clădire din Roma care a avut o fațadă barocă a fost Biserica Il Gesu în 1584. La Roma, în 1605, Paul al V-lea a fost primul dintr-o serie de papi care a comandat construirea de bazilici și biserici concepute pentru a inspira emoție și uimire într-o proliferare de forme și o bogăție de culori.

Printre cele mai influente monumente ale barocului timpuriu au fost fațada Bazilicii Sfântului Petru, dar și o navă și loggia care au legat fațada cu cupola lui Michelangelo.

Citește ce trăsături are genul dramatic

Barocul francez și Clasicism

Barocul francez a fost adesea denumit și Grand Clasicism sau Clasicism și este mult asociat cu operele lui Ludovic al XIV-lea și Ludovic al XV-lea. Printre principalii arhitecți ai stilului s-au numărat Francois Mansart, Louis Le Vau, Jules Hardouin Mansart și Robert de Cotte.

Principalul proiect regal al perioadei a fost extinderea Palatului de la Versailles din 1661 început de Le Vau cu decorarea de pictorul Charles Le Brun.

Stilul baroc în arhitectură

Diferența dintre rococo și baroc

Barocul nu deține următoarele caracteristici pe care rococoul le are și anume:

  • Abandonarea parțială a simetriei. Totul este compus din linii grațioase și curbe;
  • Cantitatea mare de curbe asimetrice și volute în formă de C;
  • Folosirea foarte răspândită a florilor în ornamentație;
  • Motivele japoneze și chinezești;
  • Culori pastelate calde precum alb, galben, crem, gri, bleu deschis.

Arta neobarocă

Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost epoca de aur pentru toate stilurile care încep cu prefixul “neo” precum neoclasic, neoegiptean, neogotic și nebarocul.

Ornamentele folosite în arhitectura secolelor al XVIII-lea și al XVIII-lea sunt refolosite în clădirile neobaroce și sunt incluse ornamente precum: cornul abundenței, cartușe ovale, festoane, îngerași bebeluși, frontoane, macaroane feminine sau masculine, frunze de acant și alte elemente specifice arhitecturii greco-romane.

Află ce specii are genul liric

În artele decorative, neobarocul este cunoscut și sub denumirea de stilul Napoleon al III-lea sau stilul Second Empire. Una dintre influențele principale a fost stilul Louis al XV-lea sau neoclasicismul francez, preferat de împărăteasa Eugenia.

Arta franceză renascentistă a avut influențe populare asupra dulapurilor, bufetelor, cuferelor ce erau construite ca mici catedrale decorate cu coloane, îngeri și frontoane, iar materialul din care erau construite era nuc sau stejar.

Sursă foto: Shutterstock.com

Urmărește-ne pe Google News