Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC), cunoscută lumii întregi drept Coreea de Nord, rămâne una dintre cele mai enigmatice și impenetrabile destinații de pe glob. Condusă de o dinastie totalitară și cunoscută pentru amenințările nucleare frecvente, țara exercită o fascinație stranie asupra străinilor. Pentru jurnalistul și scriitorul Marcel Theroux, această fascinație de o viață s-a transformat într-o oportunitate rară: o vizită oficială organizată de autoritățile de la Phenian pentru un grup restrâns de jurnaliști străini.
Cuprins:
Călătoria, desfășurată sub stricta supraveghere a regimului, a oferit o perspectivă unică asupra unui stat care îmbină propaganda socialistă rigidă cu elemente neașteptate de modernitate și momente de o bizarerie memorabilă, relatează Marcel Theroux în articolul redactat pentru National Geographic.
Încă de la aterizarea pe noul și modernul terminal al aeroportului din Phenian, vizitatorii au fost preluați de trei însoțitori oficiali: domnul Ri, domnul Kim și domnul Yu. Îmbrăcați impecabil și vorbitori fluenți de limbă engleză, aceștia purtau pe piept, deasupra inimii, insigne cu chipul liderilor dinastiei Kim, un detaliu obligatoriu pentru orice adult din Coreea de Nord.
Cei trei ghizi au rămas alături de grup în fiecare secundă a sejurului, de la micul dejun până la retragerea în camerele de hotel, eliminând din start orice posibilitate de explorare independentă.
Impactul vizual al Phenianului este unul puternic. Capitala nord-coreeană amintește de o versiune ordonată și puternic funcțională a Uniunii Sovietice din anii '80, dominată de arhitectură brutalistă, postere propagandistice uriașe și pietoni care se deplasează într-o ordine aproape militărească.
Cu toate acestea, dincolo de zidul de propagandă, orașul emana un aer surprinzător de normalitate.
Turiștii au vizitat o fermă piscicolă, o bibliotecă națională, satul ancestral al familiei Kim, Universitatea Kim Il Sung și monumentele gigantice dedicate liderilor supremi.
Privit de la înălțimea Turnului Ideii Juche, Phenianul dezvăluie o panoramă neașteptată de clădiri geometrice colorate, aliniate de-a lungul râului Taedong, creând o estetică ce amintește de universul vizual al regizorului Wes Anderson.
Deși ghizii desemnați de regim aveau rolul dublu de însoțitori și supraveghetori, relația cu aceștia a devenit rapid una relaxată. Grupul a luat masa în restaurante oficiale frecventate de elita din Phenian, unde atmosfera a fost marcată de episoade neobișnuite.
Într-una dintre seri, jurnaliștii au fost duși la un restaurant cu specific italian, unde ospătărițele au interpretat cântece patriotice în timp ce serveau pizza preparată cu mozzarella de producție locală.
În cadrul unei alte ieșiri la karaoke, domnul Ri, unul dintre supraveghetori, a uimit pe toată lumea interpretând melodia „Barbie Girl” a trupei Aqua, fără ca acest moment de divertisment occidental să îi știrbească în vreun fel devotamentul ideologic ferm față de regim.
Contrastul dintre capitală și restul țării a devenit evident în timpul deplasărilor mai lungi cu autocarul către zona demilitarizată de la granița cu Coreea de Sud și către orașul de coastă Wonsan. Prin ferestrele vehiculului, s-a putut observa o realitate complet diferită de cea din Phenian.
În afara Capitalei, agricultura este în mare parte nemecanizată. Oamenii lucrează pământul manual, spălă rufele în râu și transportă produsele cu căruțe trase de boi, dovedind că nivelul de trai din RPDC rămâne extrem de scăzut în comparație cu cel al vecinilor din sud.
Cu toate acestea, vizita a scos la iveală și parade neașteptate ale tehnologiei: utilizarea pe scară largă a telefoanelor mobile inteligente, existența unor aplicații locale destinate comerțului electronic sau partajării video, dar și versiuni nord-coreene ale unor jocuri populare precum Candy Crush.
Experiența trăită la Phenian l-a inspirat ulterior pe Marcel Theroux să aprofundeze trecutul și cultura acestei țări prin memoriile dezertorilor și studiul operelor literare locale, demers ce s-a concretizat în scrierea romanului The Sorcerer of Pyongyang.
Cu toate acestea, fascinatia pentru cel mai izolat regim din lume rămâne neschimbată, iar dorința de a reveni în Coreea de Nord rămâne o opțiune deschisă pentru autor.