Cum verifici dacă ferestrele și ușile pierd căldură
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Când în casă se face frig la scurt timp după oprirea căldurii, iar în apropierea ferestrelor sau a ușii de la intrare se simte curent, problema necesită atenție. Aerul rece poate pătrunde pe lângă garnituri, pe sub prag sau prin rosturile rămase între tâmplărie și perete. Unele pierderi se observă imediat, în timp ce altele apar numai în zilele reci și cu vânt. Câteva verificări simple te ajută să afli pe unde intră aerul și dacă trebuie înlocuită o garnitură sau este nevoie de o reparație mai serioasă. Află, așadar, cum să verifici dacă ușile și ferestrele pierd căldură.
Cuprins:
- De unde pot apărea pierderile de căldură
- Cum verifici garniturile
- Cum îți dai seama dacă se pierde căldură în jurul tocului
- Condensul arată că fereastra pierde căldură?
- Termometrul cu infraroșu și camera termică
- Când merită făcut un test professional
- Ce soluție alegi după ce găsești locul pe unde intră aerul
De unde pot apărea pierderile de căldură
Ferestrele și ușile fac legătura dintre interiorul încălzit și exterior, iar felul în care sunt montate și întreținute influențează confortul din locuință. Chiar și o tâmplărie bună poate începe la un moment să aibă pierderi de căldură dacă s-a dereglat.
Pierderile nu apar numai prin spațiul dintre partea mobilă și toc. Aerul poate pătrunde și pe lângă pervaz, prin îmbinarea tocului cu peretele, în zona balamalelor sau pe sub ușă.
La ferestrele vechi din lemn pot exista mici crăpături în tâmplărie ori la la rosturi. În cazul celor din PVC sau aluminiu, cauza poate fi o garnitură uzată, o închidere mai slabă sau o montare necorespunzătoare.
Cum verifici dacă ușile și ferestrele pierd căldură
Cel mai bun moment pentru verificare este într-o zi rece, când afară bate vântul. Diferența de temperatură și presiunea vântului fac infiltrațiile mai ușor de observat. Înainte de orice test, închide complet ferestrele și ușile, inclusiv mânerele și sistemele de blocare.
Privește cu atenție marginea fiecărei ferestre. Garnitura ar trebui să fie continuă, fără porțiuni desprinse, tăiate, turtite sau întărite. Urmărește îmbinările din colțuri și zonele apropiate de balamale, unde uzura poate apărea mai repede.
Verifică apoi locul în care tocul se întâlnește cu peretele. Crăpăturile fine din jurul ramei, tencuiala desprinsă sau rosturile vizibile pot arăta că aerul pătrunde pe lângă fereastră, nu prin mecanismul ei de închidere. Același lucru este valabil pentru pervazul interior. Dacă s-a desprins de perete ori există un spațiu sub el, infiltrația poate fi din cauza montajului.
La uși, uită-te în primul rând la prag, la colțurile de jos și la latura pe care se află încuietoarea. Dacă ușa a coborât puțin în balamale, este posibil să se închidă bine într-o parte și să rămână un gol în cealaltă.
Testul cu mâna
Trece încet palma pe lângă marginile ferestrei sau ale ușii, fără să atingi rama. O infiltrație mai puternică de aer rece se simte ușor, mai ales în zilele cu vânt. Dosul palmei este mai sensibil la diferențele de temperatură.
Controlează fiecare latură, nu numai partea de jos. Aerul poate intra prin colțurile de sus, prin dreptul balamalelor sau în jurul mânerului. La ușile exterioare, verifică și zona pragului.
Testul nu este însă suficient pentru a trage o concluzie. O suprafață rece poate crea aceeași senzație, fără ca aerul de afară să treacă efectiv prin tâmplărie. Dacă simți un punct rece, continuă cu testul hârtiei sau al fumului.
Testul cu o foaie de hârtie
O coală obișnuită poate arăta dacă garnitura este presată suficient atunci când fereastra sau ușa se închide. Așază o parte a foii între toc și partea mobilă, apoi închide complet și acționează mânerul.
Trage ușor de hârtie. Dacă opune rezistență și se scoate foarte greu, închiderea este, în general, suficient de strânsă în acel punct. Dacă foaia alunecă fără efort sau cade singură, garnitura nu mai este bine apăsată.
Repetă testul în mai multe locuri, sus, jos, în dreptul mânerului și lângă balamale. Se poate întâmpla ca fereastra să fie etanșă pe trei laturi, dar să piardă aer într-un singur colț. În acest caz, problema este mai curând o dereglare în acel loc decât o garnitură complet uzată.
La o ușă, foaia se verifică pe laterale și în partea de sus. Pentru spațiul de sub ușă este mai potrivit testul cu lumina, deoarece hârtia nu poate arăta dacă pragul sau peria de etanșare acoperă întreaga lungime.
Testul cu o fâșie subțire de hârtie
Pentru a observa curenții slabi, poți folosi o fâșie îngustă de șervețel, hârtie igienică sau o bucată foarte ușoară de hârtie, mai ușoară decât o coală obișnuită. Ține-o aproape de ramă și deplaseaz-o lent în jurul ferestrei.
Dacă hârtia începe să se miște constant într-un anumit loc, acolo există, cel mai probabil, o infiltrație. Compară mișcarea din zona respectivă cu cea observată în centrul camerei, pentru a nu confunda curentul produs de instalația de încălzire, de hotă sau de sistemul de ventilație cu aerul venit de afară.
Înainte de test, oprește pentru câteva minute hota și aparatele care pun aerul în mișcare.
Cum faci testul cu fum pentru verficarea ferestrelor
Fumul subțire al unui bețișor parfumat poate scoate la iveală infiltrațiile greu de simțit cu mâna. Ține bețișorul la câțiva centimetri de ramă și urmărește fumul în timp ce îl deplasezi încet de-a lungul marginilor.
Dacă fumul urcă liniștit, aerul din acel punct este relativ stabil. Dacă se înclină brusc, este tras spre rost sau se împrăștie, există o mișcare a aerului care merită verificată. Testează separat îmbinarea dintre partea mobilă și toc, apoi rostul dintre toc și perete.
Folosește această metodă cu atenție, fără să apropii jarul de perdele, garnituri, lemn sau alte materiale care se pot aprinde. Dacă în locuință există detectoare de fum sensibile, copii mici, animale sau persoane deranjate de parfum, o fâșie de hârtie este o alegere mai potrivită.
Pentru ca rezultatul să fie mai clar, testul se poate face într-o zi cu vânt, cu toate ferestrele și ușile exterioare închise.
Testul cu lumina
Lumina este deosebit de utilă pentru ușile exterioare. Seara, stinge lumina din hol și roagă pe cineva să lumineze cu o lanternă din partea cealaltă a ușii. Dacă razele se văd pe lângă toc sau pe sub prag, în locul respectiv există un rost deschis.
La ușile de apartament, lumina observată în partea de jos poate indica o garnitură de prag lipsă, prea scurtă sau tocită. La ușile de balcon, rostul poate apărea după ce canatul s-a lăsat și nu mai apasă uniform pe garnitură, arată energystar.gov.
Cum verifici garniturile
Garniturile bune sunt elastice, stau fix în canalul lor și revin la forma inițială după ce sunt apăsate ușor. Cele îmbătrânite suna mai tari, lucioase, se turtesc sau se crapă în colțuri.
Trece degetele de-a lungul garniturii și urmărește dacă există porțiuni desprinse. O zonă ieșită din locaș poate fi uneori așezată la loc, dar o garnitură întinsă, ruptă sau micșorată trebuie înlocuită.
Nu cumpăra o garnitură numai după culoare sau grosime. Profilul trebuie să se potrivească tâmplăriei, altfel fereastra se poate închide prea greu sau poate continua să lase aerul să treacă. Cel mai sigur este să iei o bucată din garnitura veche drept model ori să verifici tipul de profil și recomandarea producătorului.
Curățarea regulată prelungește durata de folosire a garniturilor. Praful și murdăria se îndepărtează cu o lavetă moale și apă cu puțin detergent. Produsele agresive, solvenții și substanțele abrazive pot ataca materialul.
Cum îți dai seama dacă se pierde căldură în jurul tocului
Dacă testul cu hârtia arată că fereastra se închide bine, dar simți aer rece pe lângă pervaz sau la marginea ramei, etanșarea defectuoasă poate fi între toc și perete. Aceasta este o problemă de montaj ori de degradare a materialelor folosite la montare.
Urmărește fisurile fine din tencuială și desprinderile de silicon sau chit. Treci fâșia de hârtie ori fumul de-a lungul rostului exterior al ramei, fără să te limitezi la partea mobilă a ferestrei.
La interior, micile crăpături dintre ramă și finisaj pot fi acoperite cu un material de etanșare potrivit. Dacă aerul vine însă din profunzimea rostului, poate fi necesară îndepărtarea pervazului sau a baghetei decorative și refacerea izolației din jurul tocului. Pentru astfel de lucrări se folosește, de regulă, spumă cu expandare redusă, destinată ferestrelor și ușilor. Spuma obișnuită, aplicată în exces, poate împinge sau deforma cadrul.
Condensul arată că fereastra pierde căldură?
Geamurile aburite nu dovedesc neapărat că aerul pătrunde pe lângă tâmplărie. Condensul apare și atunci când aerul cald și umed din cameră ajunge pe o suprafață suficient de rece. Este întâlnit mai des în dormitoare, bucătării și băi, unde umiditatea crește repede.
Picăturile formate pe partea interioară a geamului pot indica o umiditate ridicată, o aerisire insuficientă, un geam rece sau o combinație a acestor factori.
O situație diferită este condensul aflat între foile de sticlă ale unui geam termoizolant. Dacă umezeala nu poate fi ștearsă nici din interiorul camerei, nici din exterior, etanșarea pachetului de sticlă este probabil compromisă. Reglarea ferestrei sau schimbarea garniturii de pe toc nu rezolvă această problemă, de obicei, trebuie înlocuit.
Termometrul cu infraroșu și camera termică
Un termometru cu infraroșu poate compara temperatura ramei, a peretelui și a zonelor din jurul ferestrei. O porțiune vizibil mai rece decât cele alăturate merită controlată cu hârtie sau fum. Aparatul arată temperatura suprafeței, nu circulația aerului, așadar nu confirmă singur existența unei infiltrații.
Camera termică oferă o imagine mai clară a diferențelor de temperatură. Poate scoate în evidență colțurile reci, rosturile neizolate și zonele din jurul tocului prin care se pierde căldură. Rezultatele sunt mai ușor de interpretat atunci când diferența dintre temperatura interioară și cea exterioară este mare.
Când merită făcut un test professional
Dacă în casă există curenți puternici, camere greu de încălzit sau facturi mari, dar verificările obișnuite nu arată sursa problemei, o evaluare energetică profesională poate lămuri situația.
În multe locuințe, ferestrele sunt doar partea cea mai ușor de simțit a problemei, în timp ce pierderile mai mari se află în pod, subsol ori în jurul străpungerilor pentru instalații.
Ce soluție alegi după ce găsești locul pe unde intră aerul
Reparația trebuie aleasă în funcție de cauza exactă. Dacă fereastra nu mai apasă uniform pe toc, poate fi suficient un reglaj al feroneriei. Dacă garnitura este întărită sau ruptă, aceasta trebuie înlocuită cu una compatibilă.
Pentru un rost mic și fix între toc și perete se poate folosi un material elastic de etanșare potrivit suprafețelor respective. Golurile aflate în spatele finisajelor necesită refacerea izolației, nu doar acoperirea crăpăturii vizibile.
La uși, o bandă de etanșare poate rezolva rosturile de pe laterale, iar o perie sau o garnitură de prag poate opri aerul care intră pe dedesubt. Dacă ușa este lăsată, strâmbă ori nu intră complet în toc, trebuie mai întâi reglată. Lipirea unei benzi foarte groase peste o problemă de aliniere poate face închiderea mai dificilă fără să ofere o etanșare uniformă.
Perdelele groase și jaluzelele pot reduce senzația de rece din apropierea geamului, dar nu repară infiltrațiile. Ele pot îmbunătăți confortul după ce rosturile au fost etanșate, cu condiția să nu acopere sursa de încălzire și să permită aerului să circule în jurul ferestrei.
Înlocuirea completă a tâmplăriei nu ar trebui să fie prima soluție dacă fereastra este în stare bună. Un reglaj, o garnitură nouă sau refacerea rostului din jurul cadrului pot elimina curentul cu o intervenție mult mai mică. Dacă profilul este deformat, lemnul este putrezit, geamul termoizolant este compromis sau mecanismul nu mai poate fi reparat, schimbarea ferestrei ori a ușii devine justificată.
O verificare făcută pe îndelete arată și dacă se pierde căldură, și locul exact al problemei. Odată găsită cauza, soluția este de obicei mai simplă și mai ieftină decât o intervenție făcută la întâmplare.
