Autorul primei nuvele istorice din cadrul literaturii române, Costache Negruzzi a fost poet, prozator, dramaturg, traducător, prozator și om politic. La fel ca Ion Pillat și Vasile Voiculescu, nu face parte din lista de autori canonici, însă una din operele sale, nuvela “Alexandru Lăpușneanu” este opera inclusă în programa pentru Bacalaureat.

Biografia lui Costache Negruzzi

Costache Negruzzi s-a născut la 24 august 1868, în satul Trifeștii, astăzi Hermeziu, județul Iași, din apropierea Prutului și a fost fiul lui Dinu Negruzzi și al Sofiei Hermeziu. Și-a început învățătura în limba greacă cu unul dintre dascălii greci cu renume din Iași, iar limba română a învățat-o singur dintr-o carte a lui Petru Maior.

Când a început revoluția din 1821, Negruzzi s-a refugiat cu tatăl său în Basarabia, iar la Chișinău a făcut cunoștință cu poetul rus Pușkin, cel care i-a trezit interesul pentru literatură, dar și cu un emigrant francez de la care a luat lecții de limba și literatura franceză. Chiar din această perioadă datează primele sale încercări literare: „Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822”.

În 1837 este ales deputat de Iași în “Obșteasca obișnuită adunare”, apoi devine funcționar superior ca mai târziu să fie director al teatrului împreună cu Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu. În anul 1840, Costache Negruzzi a fost ales primar al orașului Iași.

Activitatea literară a lui Negruzzi

Debutează în literatură cu traducerea poeziei „Șalul negru” după Aleksandr Pușkin. A scris poezii, iar cea mai însemnată lucrare în versuri a sa este “Aprodul Purice”.

Operele în proză sunt împărțite în trei grupe, botezate cu titlul general de “Păcatele tinerețelor” (1857). În prima grupă intră “Amintiri din junețe”, câteva povestiri și “O alergare de cai”, nuvele în care intriga este plină de interes.

Tot în această grupă intră și povestea “Toderică”. Din a doua grupă face parte cea mai însemnată lucrare a lui Costache Negruzzi, “Alexandru Lăpușneanu”, una dintre nuvelele de referință ale literaturii române, iar din a treia grupă fac parte “Scrisorile”, peste 30 de bucăți, care au fost publicate antum în volumul “Negru pe alb”.

Negruzzi s-a ocupat și de teatru, ba chiar a fost unul dintre personajele care a pornit mișcarea în anul 1840. El a tradus din franceză și a scris lucrări originale în care și-a propus să-i ridiculizeze pe puriști și neologiști.

Costache Negruzzi s-a stins din viață pe data de 24 august 1868 și a fost înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi, satul său natal.

Casa memorială Constantin Negruzzi din Trifești

Casa în care s-a născut și a trăit Costache Negruzzi este astăzi casa memorială Constantin Negruzzi, muzeu orășenesc, secție a Muzeului Literaturii Române din Iași. În această casă s-au născut și au trăit mai multe personalități ale istoriei românești printre care:

  • Costache Negruzzi – scriitor și membru al Academiei Române;
  • Leon C. Negruzzi – scriitor junimist;
  • Iacob C. Negruzzi – scriitor, președinte și vicepreședinte al Academiei Române;
  • Mihail L. Negruzzi – scriitor, memorialist, general, fost primar de Iași;
  • Ella L. Negruzzi – prima femeie avocat din România;
  • Leon M. Negruzzi – scriitor de limba franceză.

De asemeneam în conacul familiei Negruzzi au ajuns și oaspeți de renume precum: Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri sau Mihail Sturz.

Opere scrise de Costache Negruzzi

Fragmente istorice

  • “Alexandru Lăpușneanu” (1840);
  • “Aprodul Purice” (1837);
  • “Sobieski și românii” (1845);
  • “Regele Poloniei și Domnul Moldaviei” (1839);
  • “Cântec vechi” (1843).

Poezii

  • “Reverii” (1837);
  • “Domnul P. Prunco” (1837);
  • “Melancolie” (1838);
  • “Gelozie” (1840);
  • “La Maria” (1839);
  • “Fabulă” (1839);
  • “Ursu și oaspeții săi”;
  • “Lupu și mielu”;
  • “Cucoșu și puica”;
  • “Potârnichea și rândunica”;
  • “Marșul lui Dragoș” (doină) (1848);
  • “Doină nouă” (1842);
  • “Eu sunt român…” (1855);
  • “Princesei Catinca Conaki Vogoride” (1856);
  • “Strofe dedicate D-nei Smaranda Docan” (1892);
  • “Potopul” (1837);
  • “Floarea, Florărița româncă” (după Levitschnigg) (1869);
  • “Dervișul”;
  • “Uriașul Daciei”;
  • “Disțărare șlicului”;
  • “Întâia noapte a lui Iung”;
  • “Inscripții”;
  • “Epitaful vornicului Alexandru Dimitrie Sturza”;
  • “Enigmă”.

Teatru

  • “Cârlanii, vodevil într-un act” (1849);
  • “Muza de la Burdujăni” (1851);
  • “Crispin, rival stăpână-său”;
  • “Proză”;
  • “Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823, la satul Șărăuții, în Raiaua Hotinu”;
  • “Moralicești haractiruri”;
  • “Moartea lui Lumânărică”;
  • “Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte la giudecată”;
  • “Idilie”;
  • “Noapte”;
  • “Duchesa Milanului”;
  • “Chelestina”;
  • “Cârjaliul”.

Opere incluse în programa de Bacalaureat de Costache Negruzzi

  • “Alexandru Lăpușneanu” – nuvelă.

Printre autorii studiați pentru Bacalaureat se numără și Mircea Eliade, Marin Sorescu, Lucian Blaga sau Nichita Stănescu.

Alexandru Lăpușneanu de Costache Negruzzi

Nuvela „Alexandru Lăpușneanu” apare în primul număr din 30 ianuarie 1840 al revistei ieșene „Dacia literară”, condusă de Mihail Kogălniceanu. Tema nuvelei este proveniență istgorică și prezintă o perioadă importantă din istoria Moldovei, ultimii 5 ani de domniei ai lui Lăpușneanu între anii 1564 și 1569.

Construcția nuvelei este dispusă de-a lungul a patru capitole și fiecare dintre capitole are un motto sugestiv, care concentrează conflictul dominant al operei:

  • Capitolul 1 – “Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu”;
  • Capitolul 2 -” Ai să dai seama, doamnă”;
  • Capitolul 3 – “Capul lui Moțoc vrem”;
  • Capitolul 4 – “De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu”.

Urmărește-ne pe Google News