Marin Sorescu - viața și operele scriitorului român contemporan
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Marin Sorescu a fost poet, eseist, traducător, prozator și dramaturg, cu opere ce i-au fost traduse în mai multe de 20 de țări. S-a făcut remarcat datorită preocupării sale pentru pictură, ba chiar a deschis o serie de expoziții în țară și străinătate. Descoperă viața și operele scrise de Marin Sorescu.
Cuprins:
Membru titular al Academiei Române, Marin Sorescu a fost considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani și a fost cunoscut în timpul vieții pe aproape toate continentele planetei.
Descoperă și lista cu autori canonici pentru examenul de Bacalaureat
Biografie Marin Sorescu
S-a născut la data de 29 februarie 1936 în comuna Bulzești, județul Dolj, fiu al lui Ștefan Sorescu și al Nicoliței, fiica notarului gheorghe Ionescu. A fost al cincilea din cei șase copii ai familiei.
Școala primară a urmat-o în comuna natală, apoi a fost elev al Liceului “Frații Buzești” din Craiova. În anul 1950 s-a transferat la “Liceul Militar Dimitrie Cantemir” din Predeal, iar studiile universitare le-a făcut la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, la Facultatea de Filologie.
Debutul literar
În anul 1959 debutează cu poezie în revista “Viața studențească”. După terminarea facultății este repartizat ca redactor la această revistă, iar din 1963 se transferă ca redactor la revista "Luceafărul".
A publicat primul său volum în 1964, "Singur printre poeți", iar de atunci s-a impus în literatură datorită stilului său degajat și ușor ironic, fantezist și deconcertant.
Volumul de poezii de Marin Sorescu din 1 965 va fi distins cu “Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor”, distincție pe care poetul o primește pentru volumul I din “La Lilieci”, din 1973, dar și pentru volumele de teatru “Iona” (1968), “Setea muntelui de sare” (1974), “A treia țeapă” (1978).
Ca dramaturg, Marin Sorescu este recunoscut autorul capodoperei “Iona”, creația sa fiind considerată ca fiind excepțională.
În perioada 1978 - 1990 a fost redactor-șef la revista craioveană “Ramuri”, de unde a fost forțat să plece în urma unei scrisori pe care mai mulți redactori ai revistei au semnat-o.
Până la moartea sa, Marin Sorescu a publicat încă 23 de volume de poezii, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. Printre cele mai cunoscute volume ale sale se numără “Tușiți” (1970) și “Suflete, bun la toate” (1972).
Fără să se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, Marin Sorescu a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 noiembrie 1993 - 5 mai 1995).
În țară i-au fost decernate mai multe premii printre care: Premiul Academiei, de două ori, Premiul Uniunii Scriitorilor, de șase ori.
În străinătate, i-au fost acordate distincții precum: Premiul Herder, Viena (1991), Medalia de Aur pentru poezie “Ospiti Napoli” (1979),Premiul Fernando Riello, Madrid (1983), Premiul “Felix Romuliana”, Belgrad (1994).
Marin Sorescu se stinge din viață pe 8 decembrie 1996, la București.
Opere celebre
Poezii
- “Singur printre poeți” (1964);
- “Poeme” (1965);
- “Moartea ceasului” (1966);
- “Tinerețea lui Don Quijote” (1968);
- “Unghi” (1970);
- “Tușiți” (1970);
- “O aripă și-un picior” (1970);
- “Suflete, bun la toate” (1972);
- “La lilieci”;
- “Astfel” (1973);
- “Norii” (1975);
- “Descântece” (1976);
- “Ceramică” (1976);
- “Sărbători itinerante” (1978);
- “Fântâni în mare” (1982);
- “Apă vie, apă moartă” (1987);
- “Poezii alese de cenzură” (1991).
Teatru
- “Iona” (1968);
- “Există nervi” (1968);
- “Paracliserul” (1970);
- “Matca” (1974);
- “Răceala” (1976);
- “A treia țeapă” (1978);
- “Pluta meduzei” (1980);
- “Luptătorul pe două fronturi” (1981);
- “Vărul Shakespeare” (1988);
- “Desfacerea gunoaielor” (1995), publicată postum;
- “Casa evantai”.
Romane
- “Trei dinți din față” (1977);
- “Viziunea vizuinii” (1981);
- “Japița” (1999);
Opere incluse în programa pentru Bacalaureat de Marin Sorescu
- “Iona”.
Alți poeți studiați pentru Bacalaureat sunt Nichita Stănescu, Vasile Voiculescu sau Lucian Blaga.
Scriitori care nu fac parte din lista de autori canonici, dar care au opere incluse în programa pentru Bacalaureat: Ion Pillat („Aci sosi pe vremuri”), Costache Negruzzi („Alexandru Lăpușneanu”), Vasile Voiculescu („În grădina Ghetsemani” „Șarpele Aliodor”).
“Iona” de Marin Sorescu
“Iona” este o parabolă dramatică publicată pentru prima dată în "Luceafărul", 18 ianuarie 1968. Are un singur personaj și a fost denumită chiar de către autor drept “tragedie în patru tablouri”.
Eroul din opera lui Marin Sorescu este un pescar, solitar, înstrăinat de toți ai lui, care își pune problema cunoașterii și a destinului, pentru a descoperi absurdul.
Personajul din “Iona” este inspirat după personajul biblic cu același nume, care a fost înghițit de un pește mare.
