De fapt sau defapt – cum se scrie corect

Regula în cazul acestei construcții este una foarte simplă: de fapt se scrie întotdeauna în două cuvinte, niciodată legat, adică defapt.

”De fapt” este o locuțiune adverbială sau adjectivală, în funcție de contextul în care este folosit și, în limba română, nu se scrie niciodată într-un singur cuvânt.

Exemple

Așadar, întrebarea cum se scrie corect: de fapt sau defapt are un singur răspuns corect. Varianta defapt este întotdeauna o greșeală de scriere.

  • De fapt, acestea oferă informații despre fișiere
  • De fapt, situaţia contrară este adevărată
  • Suntem, de fapt, într-o mare încurcătură
  • Este, de fapt, un deschizător de drumuri.
  • Nu înregistrăm progrese: de fapt, mergem înapoi
  • Aş întreba: ce aşteptăm de fapt?
  • Ce speră de fapt de la noi?
  • Vă reaminteam, de fapt, poziția noastră fundamentală
  • Așadar, de fapt, întrebarea mea este…
  • Ce este de fapt acest plafon?

Cum se scrie corect

Atunci când de fapt este locuțiune adverbială şi se află în interiorul unei propoziţii, se delimitează de restul enunţului prin virgule.

Dacă de fapt se află la început/sfârşit de propoziţie, virgula se pune înainte, respectiv după locuţiune. De exemplu: Vreau să spun, de fapt, că nu mă interesează această discuție – De fapt, nu mă interesează această discuție/Această discuție nu mă interesează, de fapt

De unde provine expresia de fapt

De fapt provine din expresia latinească ”de facto”, care înseamnă în realitate, efectiv, în fapt, în practică.

Adesea, de facto se folosește în limbaj juridic și înseamnă în practică, dar nu neapărat condiționat de lege sau „în practică, dar fără a exista o reglementare legală.

De facto este folosit în justiție ca fiind opusul lui de jure, care înseamnă reglementat prin lege, de drept. Termenul „de facto” este folosit atunci când nu există o lege referitoare la o situație anume, dar există o practică bine stabilită într-o comunitate sau grup.

Ce este o locuțiune adverbială

Locuțiunea adverbială reprezintă un grup de cuvinte cu înțeles unitar care, din punct de vedere gramatical, au valoarea unui adverb. De exemplu în cazul în care este o locuțiune adverbială care poate înlocui adverbul relativ-interogativ când. Aceeași locuțiune este una conjuncțională când înlocuiește adverbul relativ când considerat echivalent semantic cu conjuncția dacă. Locuțiunile adverbiale au funcția sintactică a adverbelor pe care le înlocuiesc.

Ce este o locuțiune adjectivală

Locuțiunea adjectivală este un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă din punct de vedere gramatical ca un adjectiv. La rândul său, adjectivul este partea de vorbire flexibilă care arată însușirea unui obiect, însoțește și determină un substantiv.

Vezi și:

Urmărește-ne pe Google News