Pictor celebru, sculptor, arhitect, muzician, inventator, anatomist, geolog, dar și inginer, Leonardo da Vinci este considerat unul dintre cei mai de seamă genii din întreaga istorie a omenirii și este recunoscut în lumea întreagă datorită lucrărilor de artă. Citește povestea faimosului geniu italian, creatorului celebrei lucrări Mona Lisa.
Cuprins:
Leonardo di ser Piero da Vinci, pe numele său real, s-a născut pe data de 15 aprilie 1452 (în calendarul pe stil vechi, deoarece pe stil nou se mai adaugă încă 9 zile, iar artistul s-a născut pe data de 23 aprilie) în orășelul Vinci din Toscana, pe valea inferioară a râului Arno.
A fost fiul nelegitim al lui Messer Piero Frusino di Antonio da Vinci și al Caterinei, însă cercetătorul italian Francesco Cianchi, după ce a studiat mai mulți ani registrele parohiale din Vinci și din împrejurimi, a afirmat că în acea perioadă nu a locuit nicio femeie acolo cu acest nume și, în realitate, mama lui Leonardo da Vinci ar fi fost o sclavă arabă care îi aparținea bogatului Vanni di Niccolo di Ser Vann, unul dintre clienții lui Piero, sclavă ce a fost creștinată și botezată Caterina.
Mama sa, imediat după ce a fost eliberată s-a căsătorit cu un localnic, iar tatăl său, la un an de la nașterea sa, s-a căsătorit cu Albiera în vârstă de 16 ani, care moare la 28 de ani, fără a avea copii. Tatăl său s-a mai recăsătorit de 3 ori și a avut câte 6 copii din ultimele două căsătorii.
La moartea tatălui său s-au iscat numeroase certuri între artist și cei 7 frați ai săi, moștenitori legitimi ai lui Messer Piero, din cauza împărțirii moștenirii. Leonardo nu avea un nume de familie, “da Vinci” însemnâd pur și simplu “din Vinci”.
Nu se cunosc multe lucruri despre copilăria sa, ci se știe faptul că primii cinci ani i-a petrecut alături de mama sa, în cătunul Anchiano, iar după a trăit în casa tatălui său împreună cu el și cu bunicii paterni și unchiul Francesco.
În lucrările sale, Leonardo menționează două evenimente ale copilăriei: primul când era în leagăn și un zmeu de hârtie a coborât spre el și i-a atins buzele cu coada, iar al doilea, atunci când explora singur împrejurimile casei mamei sale și a descoperit o peșteră în care îi era teamă să intre din cauza unui monstru, dar până la urmă, mânat de curiozitate, a pășit înăuntru.
În 1466, la doar 14 ani, Leonardo a devenit ucenicul artistului Andrea di Cione, cunoscut și sub numele de Verrocchio, artistul care avea un atelier renumit în toată Florența. Tot aici, în atelierul lui Verrocchio au fost și alți ucenici care mai târziu au devenit celebri precum: Perugino, Botticelli; Lorenzo di Credi, Domenico Ghirandaio.
În atelier, da Vinci a lucrat intens mulți ani la rând, a studiat, a deprins tehnicile desenului, a modelării artistice, a picturii în ulei și tempera și a deprins cunoștințele de bază necesare unui artist.
Conform spuselor lui Giorgio Vasari, da Vinci a colaborat cu Verrocchio la realizarea picturii Botezul lui Hristos, unde a pictat un înger care ridică roaba lui Iisus. Tabloul se găsește la Galeria Uffizi din Florența. Tot în aceeași perioadă se spune că artistul a fost model pentru două lucrări ale lui Verrocchio, statuia de bronz a lui David de la Bargello și Arhanghelul Rafael în tabloul Tobias.
După șase ani de muncă și studiu, în 1472, Leonardo da Vinci s-a calificat maestru și a fost admis în Ghilda Sf. Luca, ghilda artiștilor și a doctorilor. În ciuda faptului că tatăl său i-a oferit posibilitatea de a-și crea propriul atelier, el a continuat colaborarea cu cel care îi fusese profesor deoarece se atașase de el.
În anul 1478, da Vinci a părăsit atelierul lui Verrocchio și casa părintească. Conform zvonurilor, Gaddiano afirma că, în 1480 Leonardo da Vinci locuia în palatul familiei Medici și lucra în grădina pieței San Marco, un loc care găzduia un fel de academie de artiști, poeți și filozofi.
Leonardo da Vinci a primit prima comandă pentru pictura unei bucăți din altarul Capelei Sf. Bernard din Palazzo Vecchio în ianuarie 1478. A urmat a doua pictură în martie 1481, Adorația magilor, pentru călugării de la San Donato a Scopeto. Nici una dintre aceste două lucrări nu a fost finalizată, cea de-a doua a fost abandonată deoarece da Vinci a plecat la Milano.
Se spune că el ar fi realizat o liră din argint cu corpul de forma unui craniu de cal, iar Lorenzo de Medici l-ar fi trimis la Milano pentru a-i dărui lira Ducelui de Milano, Ludovico Sforza. Cu această ocazie, da Vinci a compus și o scrisoare pentru ducele Sforza, prin care îl informa despre aptitudinile sale artistice, dar și inginerești.
Următorii 17 ani i-a petrecut la Milano, din 1482 până în 1499, iar aici i-au fost comandat primele lucrări importante precum: Fecioara pe stânci, pentru Confreria Imaculatei Concepții și fresca denumită Cina cea de Taină pentru mănăstirea Santa Maria Delle Grazie.
Leonardo da Vinci s-a implicat în numeroase proiecte pentru ducele Sforza, implicit pentru proiectul domului catedralei din Milano și modelul unei statui uriașe ecvestre a lui Frnacesco Sforza, predecesorul ducelui Ludovico. Pentru această statuie a fost nevoie de 70 de tone de bronz, însă monumentul a rămas neterminat mulți ani la rând și a fost finalizat abia în 1492.
Atunci când Sforza a fost răsturnat de la putere, da Vinci împreună cu asistentul său Salai și cu prietenul său matematicianul Luca Pacioli, au fost nevoiți să fugă la Veneția, acolo unde a fost angajat ca arhitect militar și inginer pentru a ajuta la dezvoltarea unui sistem de apărare al orașului contra unui atac naval.
În 1500, Leonardo s-a întors în Florența acolo unde, împreună cu prietenii săi, au fost oaspeții călugărilor de la mănăstirea Santissima Annunziata, care le-au oferit posibilitatea de a organiza un atelier de lucru și, conform spuselor lui Vasari, da Vinci a creat macheta Fecioarei cu Pruncul și Sf. Ana și Sf. Ioan Botezătorul, o lucrare care a stârnit admirația tuturor.
Portretul Lisei Gherardini, soția lui Francesco del Giocondo, portret ce este cunoscut și sub numele de Mona Lisa, (numele real este, de fapt, Monna Lisa sau La Gioconda) este cel mai cunoscut portret realizat vreodată și se află în colecția Muzeului Lucru începând din anul 1797.
În anul 1593, da Vinci a primit comandă și pentru o frescă în sala de consiliu de la Palazzo Vecchio din Florența, o lucrare de proporții monumentale, de două ori dimensiunile Cinei. A pictat timp de trei ani la Bătălia de Anghiari, o vastă pictură murală, dar nici aceasta nu a fost terminată.
Nu se cunosc prea multe amănunte despre viața personală a renumitului pictor, deși, în urma lui, a lăsat sute de pagini de manuscrise. În nicio scriere de-a lui nu apar indicii care să ducă spre un interes afectiv avut față de o persoană, deci nu se știe nimic despre o relație afectivă către vreo persoană, bărbat sau femeie.
Toți cei care l-au cunoscut pe da Vinci au afirmat că el era o persoană dedicată trup și suflet artei și științei.
În aprilie 1519, cu câteva zile înainte de moarte, Leonardo da Vinci și-a redactat testamentul. A împărțit și a lăsat moștenire averea, dar și o mică proprietate care aparținuse unchiului Francesco, fraților vitregi. Fostului asistent personal Salai i-a dăruit jumătate din via pe care o primise de la Francesco Sforza și jumătate din taxa de canal pe care i-o acordase Ludovic al XII-lea.
El a lăsat bunuri moștenire și prietenilor și servitorilor, iar majoritatea moștenirii i-a revenit ucenicului său preferat, Francesco Melzi, căruia i-au fost încredințate tablourile, manuscrisele, obiecte personale, pensia, dar și proprietatea.
Leonardo da Vinci a murit la vârsta de 67 de ani, la 2 mai 1519, la Castelul Clos Luce din Amboise, pe Valea Loarei, în Franța. Leonardo da Vinci a fost înmormântat la biserica Saint-Florentin din Amboise. Biserica a fost distrusă în timpul Revoluţiei Franceze şi, de atunci, rămășițele lui Leonardo au fost considerate pierdute. În timpul unor lucrări de excavare pe terenul bisericii, au fost descoperite, în 1863, oase despre care se crede că sunt rămășițele lui Leonardo. Acestea au fost mutate în Capela Saint-Hubert din Castelul Clos Luce, unde se află astăzi presupusul mormânt al lui Leonardo.
Omul Vitruvian este desenat pe hârtie, cu cerneală, și arată un bărbat în două poziții suprapuse, cu brațele și picioarele depărtate, integrat într-un cerc și un pătrat. Ca și alte desene care îi aparțin lui Leonardo da Vinci, Omul Vitruvian pornește de la ideea potrivit căreia omul reprezintă un microcosmos al Universului. Această operă a lui Leonardo da Vinci este regăsită și sub denumirile de Canoanele Proporțiilor sau Proporțiile Omului.
bartusgeorgiana 11.07.2023, 01:48
Un articol foarte interesant și educativ
mariussorin75 13.08.2023, 15:47
Cam multe lucuri realizate intr-o singura viata de om
EmiM 31.08.2023, 17:41
mare om..
emy69emy 06.09.2023, 00:04
Geniu!
Perrrkele 08.09.2023, 11:41
Genial!