Descoperă lucruri mai puțin știute despre mierla și cântecul ei atât de frumos:

Ce este mierla și cum arată

Mierla, specie a cărei denumire științifică e de Turdus merula, este o pasăre cântătoare din genul Turdus, familia Turdidae.

Mierla este o specie de pasăre cântătoare de talie medie, penajul ei fiind relativ uniform și închis la culoare. Masculul are penajul complet negru, cu inelul orbital și ciocul de culoare galben-portocalie, pe când femela are penajul de culoare maroniu închis, pieptul pestriț și ciocul maroniu cu baza gălbuie. Lungimea corpului este de 23,5 – 29 de cm, iar greutatea este de 60 – 149 de g.

În trecut mierla era o pasăre de pădure, însă începând cu secolul XIX prin apariția parcurilor a început să trăiască prin grădini în apropierea omului.

Mierla femelă

Masculul mierlă este lung de 25 cm și are penajul închis, negru, ciocul galben-portocaliu. Unii masculi au pene cu margini albe, în zona aripilor și a cozii.

Mierla mascul

Mierla este clasificată după culoarea penajului sau după dimensiunea corpului.

Astfel se poate aminti „mierla neagră” – Turdus merula merula -, la care masculul are culoarea neagră ciocul galben și ochelari -un inel în jurul ochilor- portocalii.

Numele de gen provine din denumirea în latină a sturzilor – Turdus, iar numele de specie provine din denumirea acesteia în latină, merula – mierlă, arată Societatea Ornitologică Română.

Unde trăiește mierla

Este răspândită în toată Europa, mai puțin Scandinavia, trăiește și în Africa, Asia, Insulele Canare. Cu mulți ani în urmă, era o pasăre sperioasă de pădure care trăia ascunsă, cu timpul ea a devenit mai încrezătoare și comună în parcuri și grădini la orașe, în livezi, vii și zone cultivate la sate.

În România, pot apărea în timpul iernii exemplare din regiunile muntoase carpatine sau din zonele nordice ale Europei. Populațiile care migrează ajung iarna în nordul Africii și sud-vestul Asiei.

Aceste pasări pot fi observate în grup doar în perioada migrației, când pleacă din zonele nordice spre cele sudice. În general, ele trăiesc în perechi izolate. Cântecul mierlei este mereu vesel, că un fluierat variat. Ea cântă stand pe ramurile cele mai înalte ale copacilor.

Ce mănâncă mierla

Mierla este o pasăre omnivoră, se hrănește cu fructe, semințe și nevertebrate mici. Femela își construiește cuibul pe ramurile copacilor sau în tufișuri. Clocește de 2-3 ori pe an, depune 4-6 ouă de culoare gri-albăstruie cu puncte gri. După două săptămâni, puii ies din ouă și sunt hrăniți de ambii părinți.

Legende și curiozități despre mierlă

  • Legendele românești spun că mierla a fost la origine fiica unui preot care spăla lâna neagră la râu și se scălda. O zână invidioasă pe frumusețea ei îi fură hainele, astfel încât ea nu putu să apară în fața tatălui ei. De aceea se înveli în lână și se rugă lui Dumnezeu să o prefacă într-o pasăre.
  • Mierla americană apare în legendele din mitologia amerindienilor, spunându-se despre frumoasa pasare că și-ar fi căpătat penajul roșiatic ce îi acoperă pieptul după ce i-ar fi protejat de un foc devastator pe un bărbat și pe copilul sau.
  • Mierla americană este pasărea-simbol a statelor Connecticut, Michigan și Wisconsin.
Mierla hrănindu-și puiul
  • Pentru o pereche de mierle, este suficientă o perioadă de 11-14 zile pentru a-și face cuib. Cea mai mare parte din munca este a femelei.
  • Doar femela este cea care clocește ouăle, dar masculul ajută la hrănirea puilor.
  • Majoritatea puilor de mierla nu se îndepărtează prea mult de locul în care s-au născut.
  • Cea mai bătrână mierlă descoperită în lume avea peste 20 de ani.

Semnificație și lucruri mai puțin știute despre cântecul mierlei

  • Cântecul mierlei este probabil unul dintre cele mai frumoase și mai iubite cântece.
  • Primul cântec al mierlei poate fi auzit de pe la sfârșitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie, desi în mediul urban e posibil să fie ceva mai rapid.
  • Studiile au arătat că primele mierle care cântă sunt de fapt masculii care au ieșit din ou în anul precedent.
  • Mierlele adulte nu încep să cante decât târziu, prin luna martie.
  • Mierlelor le place să cânte după ploaie. Perioada în care mierlele cântă continuă și pe perioada verii, dar este deja neobișnuit să auzi cântecul unei mierle după mijlocul lui iulie.
  • Pe lângă cântecul frumos melodioas al mierlei, există și o varietate de apeluri pe care aceasta le folosește pentru a comunica cu alte pasări.
  • Mierlele scot adesea un sunet similar cu apelurile altor mere și sunt utilizate într-un mod pe care oamenii de știință l-au numit „natura conversațională”.
  • O versiune mai intensă, ușor mai puternică a acestui apel al mierlei este utilizată ca alarmă, pentru a alunga intrușii și pentru a transporta alimente pentru tineri.
  • Masculii scot un sunet, descendent, de aproximativ 0,5 secunde, când văd șoimi sau păsări mari. Femelele în ceartă discută între ele cu un apel kit-tit-tit-tit.

Urmărește-ne pe Google News