Nu vrea la muncă

► Proiecte neterminate

Există mai multe cazuri, fiecare cu particularitățile lui, dar problema rămâne în fond aceeași. Uneori, tânărul începe câte ceva: o facultate, să-și caute de lucru sau chiar se angajează, dar la scurt timp părăsește locul de muncă, își întrerupe studiile pentru a începe altele etc. Alteori, nici măcar nu încearcă. Îl vezi că stă acasă și-și pierde timpul. Oricum ar fi, nu este bine nici pentru voi, părinții lui, dar nici pentru el. Astfel, își irosește viața și pierde șansele pe care le-ar putea avea acum. În plus, cum își va întemeia propria familie dacă nu își asumă responsabilități? Ce ar fi de făcut? Psihologul Cristina Ion-Rădulescu este de părere că „nu este bine nici să te gândești la soluții extreme, cum ar fi să-l dai afară din casă, dar nici să îi finanțezi statul degeaba”.

► Depresii sau perfecționism

Poate nu îşi doreşte să lucreze din diferite cauze, cum ar fi o depresie, faptul că se așteaptă prea mult de la el și nu se simte în stare să îndeplinească marile speranțe ale celor din jur. Și atunci preferă să nu facă nimic, decât să încerce și să dezamăgească. Alteori, a fost descurajat de mic, i s-a tot spus că nu e în stare, fie de părinți dominatori sau de profesori fără tact. Se mai întâmplă ca tânărul să își dorească o carieră cu care părinții nu sunt de acord și atunci el refuză să facă altceva. Sau adolescentul are niște vise nerealiste, cum ar fi să intre la o facultate pentru care nu are aptitudini și tot încearcă și dă greș. În alte cazuri, tânărul își termină studiile, iar când vine vorba de angajare cere de la început un salariu prea mare și un post de conducere. Ar trebui să discuți cu el să vezi cauza și să îl ajuți să fie mai realist. În plus, anturajul îl poate influența foarte mult – dacă asta fac (sau nu fac) toți prietenii lui, foarte probabil că și el va încerca să se mențină în trend. Există și cazuri în care tânărul are probleme cu drogurile, alcoolul sau alt tip de dependențe cum ar fi cele pentru jocuri pe calculator sau de noroc.

Recomandări

Cum au făcut praf Constituția niște judecători CCR? Cazul Șoșoacă nu e despre Șoșoacă

SĂ FIE DOAR LENE?

Rar se întâmplă ca el să fie în situația aceasta din pură lene. Sigur, este primul tău gând și o parte din adevăr. Dar cel mai probabil și tu i-ai alimentat dependența de tine și ideea că poate fi în regulă să nu lucreze, iar părinții au datoria de a-l întreține. Încă de mic, ar trebui să știe că, pe lângă drepturi, are și responsabilități. Dacă în schimb i se pune totul la dispoziție și nu i se cere nimic, el se va obișnui așa. Nu ar trebui apoi să te mire că ajuns la maturitate nu face nimic în viață. Este modul în care a crescut și este foarte greu să îi schimbi obișnuințele.

RESPONSABILITATEA SE ÎNVAȚĂ ÎNCĂ DIN COPILĂRIE

„A-ți învăța fiul să fie responsabil este un proces care începe încă din copilărie. Dacă atunci când ajunge adult nu reușește să se integreze într-un colectiv sau nu găsește niciun serviciu care să îl satisfacă, poate fi și din cauza unui conflict interior cauzat de nepotrivirea dintre așteptările pe care crede el că le au ceilalți de la el și nivelul la care crede că se poziționează. Fără a-i face mari reproșuri, spune-i explicit că este obligatoriu să-și găsească un loc de muncă și să contribuie la cheltuielile casei. Nu-i da bani de cheltuială, nu-i cumpăra țigări, haine de care nu are neapărat nevoie, gadgeturi etc. Dacă vrea, de exemplu, bani ca să meargă la film sau la club, să muncească pentru ei. A-l da afară din casă nu e o soluție. De fapt, niciun conflict nu este benefic, pentru că, dacă te cerți cu el, nu va face ceea ce îi recomanzi. Dimpotrivă, va încerca să facă taman pe dos! Nu este în interesul nimănui să rupi relațiile cu el, dar o atitudine fermă este de preferat în astfel de situații”.
Material preluat din revista Libertatea pentru Femei

Urmărește-ne pe Google News