Sute de mii de oameni, corturi gigantice, costume tradiționale bavareze și milioane de litri de bere spumoasă servită în halbe de un litru. Pentru mulți, Oktoberfest este definit de această atmosferă unică de sărbătoare. Totuși, puțini dintre cei care ajung în capitala Bavariei cunosc originile reale ale celei mai mari manifestări populare din lume.
Cuprins:
În 2026, sărbătoarea revine în forță la Munchen în perioada 19 septembrie – 4 octombrie, atrăgând din nou atenția întregii planete. Fenomenul a depășit de mult granițele Germaniei, fiind replicat în numeroase colțuri ale lumii, potrivit publicației Sortir a Paris.
De exemplu, la Paris, evenimentul se organizează cu succes încă din anul 2015, oferindu-le francezilor zece zile de festivități bavareze autentice. Rădăcinile acestei tradiții se întind însă pe mai bine de două secole în urmă.
Marea sărbătoare a berii nu a fost proiectată inițial ca un festival gastronomic sau comercial. Istoria sa a început la 12 octombrie 1810, odată cu nunta prințului moștenitor Ludwig al Bavariei (devenit ulterior regele Ludwig I) cu prințesa Therese de Saxa-Hildburghausen.
Pentru a celebra evenimentul, familia regală a organizat o petrecere publică pe o pajiște aflată la porțile orașului Munchen. Spațiul a fost botezat „Theresienwiese” („Pajiștea Teresei”) în onoarea miresei, nume pe care îl poartă și astăzi. Petrecerea originală a inclus curse de cai, 14 corturi mari și un ospăț la care s-au consumat peste 600.000 de pui fripți, marcând un succes uriaș în rândul populației locale.
Popularitatea evenimentului a fost atât de mare încât decizia de a-l repeta în fiecare an a venit în mod natural. Până în anul 1819, cursele tradiționale de cai au fost înlocuite treptat cu tarabe de răcoritoare, jocuri și atracții de bâlci. Treptat, începând cu anul 1896, pe pajiștea Wies’n au început să fie ridicate primele corturi mari din lemn aparținând berăriilor tradiționale, punând bazele structurii pe care o cunoaștem astăzi.
În ciuda trecerii secolelor și a modernizării constante, Oktoberfest își păstrează cu strictețe ritualurile fondatoare. Festivalul debutează de fiecare dată cu o paradă impresionantă a berarilor, condusă de familiile proprietarilor de fabrici de bere montate pe care alegorice împodobite spectaculos cu flori. Alaiul este completat de carul chelnerițelor care poartă cu mândrie celebrele halbe grele din sticlă.
Momentul culminant al deschiderii oficiale are loc abia atunci când primarul orașului Munchen dă la cep primului butoi cu bere și rostește formula magică în dialect bavarez: „O’zapft is!” („S-a dat cep la bere!”). Din acel moment, sărbătoarea este declarată oficial deschisă.
Componenta vizuală este la fel de importantă ca berea în sine. Participanții respectă codul vestimentar tradițional: bărbații îmbracă „Lederhosen”, pantalonii scurți din piele cu bretele, iar femeile poartă „Dirndl”, rochia tradițională bavareză cu mâneci bufante și șorț. Sub cele câteva zeci de corturi gigantice, berea servită exclusiv în halbe de un litru („Maß”) este acompaniată de preparate culinare tradiționale, precum ciolani de porc rumeniți, cârnați bavarezi și covrigi uriași, totul pe ritmurile fanfarelor care cântă muzică populară locală.
Scala la care se desfășoară Oktoberfest în prezent este de-a dreptul uluitoare, transformând orașul Munchen într-un adevărat stup de industrie ospitalieră.
Peste 6,5 milioane de vizitatori din toate colțurile lumii trec pragul celor 34 de corturi amenajate pe pajiștea Theresienwiese la fiecare ediție. Munca din spatele gheretelor și a meselor este uriașă: doar în cele mai mari șapte corturi lucrează 600 de chelnerițe capabile de performanțe fizice remarcabile.
O chelneriță experimentată transportă frecvent peste zece halbe pline de câte un litru în același timp, ceea ce înseamnă o greutate de aproximativ 20 de kilograme purtată printre mulțimile entuziasmate.
Consumul înregistrat pe parcursul celor două săptămâni de sărbătoare confirmă statutul de lider mondial al evenimentului. În medie, la fiecare ediție se consumă peste 5 milioane de litri de bere, mai mult de 400.000 de cârnați de porc și sute de mii de pui fripți, consolidând o tradiție care a pornit, simplu, de la o bucurie regală împărtășită cu poporul.