1 comentariuPiperul este un ingredient apreciat și folosit în multe rețete, dar, dincolo de asta are și multe beneficii pentru sănătate, atunci când este utilizat în cantități moderate.
Notă: Informațiile din acest articol nu înlocuiesc sfaturile unui medic specialist. Vă recomandăm, înainte de a încerca orice tratament, să consultați medicul și să urmați indicațiile acestuia.
Cuprins:
Despre planta de piper
Piperul sau Piper nigrum, așa cum are denumirea științifică, este o plantă din familia Piperaceae. Piperul provine dintr-un arbust cățărător cu tulpină lemnoasă care poate ajunge și până la 10 m înălțime. Țara de origine a piperului este India. Însă, în scurtă vreme cultivarea piperului s-a extins și în țări precum Indonezi, Vietnam și Malaezia.
Florile mici se găsesc în ciorchini la piperul sălbatic în comparație cu piperul cultivat unde se întâlnesc flori izolate și separate. Fructele se dezvoltă în ciorchini sau izolate, fiecare bob reprezentând un bob de piper.
Tipuri de piper
Piperul este de mai multe feluri: piper negru, piper alb, piper verde, piper roşu sau piper roz.
Piper negru
Piperul negru este recoltat necopt și uscat la soare, în urma uscării devenind negru și dur la textură, iute și înțepător la gust și miros. Gustul piperului este picant, iute și provine din substanța pe care o conține – Pipera Alcaloida.
Așadar, gustul piperului negru este, ardeiat, usturator, pișcător.
Piperul negru este cel mai folosit folosit condiment, însă se regăsește și în diverse medicamente şi produse cosmetice. Uleiul de piper este, de asemenea, folosit ca ulei de masaj ayurvedic sau în anumite tratamente de frumuseţe.
Piper verde
Piperul verde este recoltat din aceeași plantă ca și pieprul negru, însă este cules înainte de coacere, fiind boabe crude de piper. Aceste boabe sunt uscate astfel încât să-şi menţină culoarea verde. Cel mai frecvent întâlnim piperul verde în bucatăria asiatică, mai ales în cea thailandeză.
Piperul verde se păstrează congelat, uscat sau în saramură. Piperul verde este puternic si plin de aromă.
Piperul alb
Piperul alb copt are boabele roșii, care devin galben-albicioase după ce sunt puse la înmuiat o săptămână, pentru de a li se îndepărta coaja și apoi usca.
Piperul alb este mai puțin iute și are o textura fină. Piperul alb este foarte răspândit în bucătăriile indiană şi mexicană, în sosuri, salate sau piureuri.
Piperul roșu și roz
Piperul roșu copt are culoarea roz când este cules și nu este prelucrat. Piperul roz reprezintă fructele uscate ale unei specii diferite din familia Piperaceae, care se numește Schinus Terebinthifolius.
Piperul roșu are o aromă dulceagă și foarte puțin picantă, în comparație cu celelalte tipuri de piper. Totuşi, în combinaţie cu alte mirodenii poate căpăta o aromă subtilă, deosebită, fiind, în general, preferat pe lângă preparate din peşte şi legume.
Piper – beneficii și proprietăți
Piperul este mai mult decât un ingredient de bază în bucătărie. A fost considerat „regele condimentelor” și folosit în medicina ayurvedică antică de mii de ani datorită concentrației sale ridicate de compuși potenți și benefici.
Efect antioxidant
Piperul negru este bogat într-un compus vegetal numit piperină, despre care studiile au descoperit că au proprietăți antioxidante puternice.
Studiile sugerează că o dietă bogată în antioxidanți poate ajuta la prevenirea sau întârzierea efectelor nocive ale radicalilor liberi. Suplimentele de piper negru măcinat și piperină pot reduce deteriorarea radicalilor liberi.
Proprietăți antiinflamatorii
Inflamația cronică poate fi un factor decisiv în multe afecțiuni, cum ar fi artrita, bolile de inimă, diabetul și cancerul. Multe studii de laborator sugerează că piperina – principalul compus activ din piperul negru – poate combate eficient inflamația.
În studiile efectuate la șoareci, piperina a suprimat inflamația căilor respiratorii cauzată de astm și alergii sezoniere.
Îmbunătățește funcțiile cerebrale
S-a demonstrat că piperul are potențiale beneficii pentru simptomele legate de afecțiunile degenerative ale creierului, cum ar fi Alzheimer și boala Parkinson.
Un studiu efectuat la șobolani cu boala Alzheimer a constatat că piperina a îmbunătățit memoria, deoarece distribuția piperinei a permis șobolanilor să ruleze în mod repetat un labirint mai eficient decât șobolanii cărora nu li s-a dat compusul.
Reglează nivelul zahărului din sânge
Cercetările efectuate atât pe oameni, cât și pe șoareci, sugerează că piperina poate contribui la îmbunătățirea metabolizării zahărului din sânge.
Într-un studiu, 86 de persoane supraponderale care au luat un supliment care conține piperină și alți compuși timp de 8 săptămâni au experimentat îmbunătățiri semnificative ale sensibilității la insulină.
Îmbunătățește digestia
Piperul negru stimulează papilele gustative care trimit o comandă stomacului să crească secreția de acid clorhidric, îmbunătățind astfel digestia. Acidul clorhidric secretat natural de organism este util pentru digestia proteinelor și a altor componente alimentare din stomac.
Piperul- beneficii pentru frumuseţe
Piperul se regăsește în numeroase forme și în industria cosmetică. De la notele îndrăzneţe din compoziţia parfumurilor până la efectul înţepător sau arzător al cremelor sau împachetărilor anticelulitice, piperul este un ingredient important. Pe ten, însă, piperul poate avea efect iritant. Tot efect iritant poate avea, în general, pentru pielea sensibilă.
- Citește și despre – Chimion – beneficii și rețete delicioase
Piper – contraindicații
Piperul este un condiment cu efecte benefice, dar trebuie consumat cu moderaţie.
Nu se recomandă consumarea piperului în stare pură ci numai amestecat cu diverse alimente. În plus, persoanele care suferă de afecţiuni gastro-intestinale trebuie să evite consumul de piper.
De asemenea, este bine de știut că piperul, odată ajuns în zona ochilor, poate provoca senzaţie de arsură sau iritaţii.
Curiozități despre piper
- Piperul nu este doar cel mai vechi condiment din lume, dar este și cel mai răspândit. Se spune că a fost descoperit acum 4.000 de ani și a fost cultivat încă din anul 1000 î. Hr.
- Atunci când se gătește, este de preferat ca piperul să se adauge spre final. Nu este recomadat ca piperul să fie gătit mai mult de două ore, pentru că își pierde complet aroma.
- Piperul a fost considerat atât de valoros în urmă cu sute de ani, încât comercianții îl amestecau uneori cu alte semințe asemănătoare că forma și culoare sau chiar cu bucăți de cărbune că să obțină cantități mai mari. În 1875, o lege britanică a interzis vânzarea de piper amestecat cu alte semințe.
- O pătrime din comerțul cu condimente mondial este reprezentat de piper.
- Azi, printre marii producători de piper se numără: India, Indonezia, Brazilia, Malaezia, fiind cultivat global pe o suprafață de 365000 ha cu o producție anuală de 200000 tone de boabe de piper, estimat la valoarea de 300 – 600 milioane de dolari.
- Tunisienii conduc în clasamentul țărilor consumatoare de piper cu circa 225 g consumate per cap de locuitor anual, pe când americanii consumă circa 100 g de piper pe an.