În noaptea de sâmbătă, 24 octombrie, spre duminică, 25 octombrie 2026, Europa revine la ora standard, cunoscută popular drept ora de iarnă, moment în care acele ceasornicelor sunt date înapoi cu o oră, astfel încât ora 3.00 devine ora 2.00.
Cuprins:
Modificarea înseamnă o oră în plus de odihnă sau o noapte prelungită pentru cei care petrec în weekend, însă aduce la pachet și serile care se întunecă simțitor mai devreme. Din punct de vedere tehnic, această schimbare marchează revenirea la timpul oficial standard, în timp ce noțiunea de oră de vară reprezintă abaterea introdusă în sezonul cald, relatează publicația elvețiană Blick, parte a trustului Ringier.
Sincronizarea continentală a acestei tranziții datează din anul 1996, când statele membre ale Uniunii Europene și țările partenere, inclusiv Elveția, au convenit să mute unitar ceasurile înainte cu o oră în ultima duminică din martie și înapoi cu o oră în ultima duminică din octombrie.
Deși Elveția a respins inițial măsura printr-un vot popular, a fost nevoită să o adopte în 1981 pentru a rămâne în armonie cu țările vecine și a preveni blocajele economice și feroviare. Responsabilitatea menținerii orei exacte revine institutelor naționale de metrologie, care coordonează rețele complexe de ceasuri atomice sincronizate cu Timpul Universal Coordonat (UTC).
Argumentul istoric fundamental pentru introducerea orei de vară a fost utilizarea mai eficientă a luminii naturale și reducerea consumului de energie electrică. Cu toate acestea, analizele din ultimele decenii demonstrează că efectul de economisire este practic insesizabil.
Dacă în timpul lunilor de vară iluminatul artificial este pornit mai târziu în cursul serii, acest avantaj este anulat primăvara și toamna, când temperaturile scăzute din diminețile timpurii forțează pornirea instalațiilor de încălzire.
Dincolo de componenta energetică, efectele asupra sănătății publice stârnesc îngrijorări din ce în ce mai mari în rândul comunității medicale. Dereglarea ritmului circadian, așa-numitul „ceas biologic intern”, solicită adaptarea organismului și provoacă stări de oboseală cronică, dificultăți de adormire și o capacitate scăzută de concentrare.
Specialiștii de la Societatea Germană pentru Cercetarea și Medicina Somnului atrag atenția că timpul standard, cel de iarnă, este cel mai compatibil cu biologia umană. Lumina naturală a dimineții, în special componenta albastră a spectrului solar, reprezintă principalul sincronizator al stării de veghe, iar privarea de lumină dimineața cauzată de menținerea artificială a orei de vară poate crește riscul de accidente și deficitele de atenție.
Nemulțumirile cetățenilor au determinat Comisia Europeană să înainteze încă din 2018 o propunere legislativă fermă pentru desființarea mecanismului bianual. Deși Parlamentul European a votat în favoarea abolirii, amânând termenul inițial de implementare din 2019 pentru anul 2021, proiectul a intrat într-un blocaj diplomatic la nivelul guvernelor naționale.
Punctul critic al dezbaterii este lipsa de consens între capitale cu privire la varianta care ar trebui să devină permanentă: ora de vară sau ora standard. Niciun stat nu dorește apariția unei fragmentări haotice a fusurilor orare pe continent, situație care ar perturba comerțul, transportul transfrontalier și piața unică europeană.
Cum unele guverne preferă păstrarea sistemului actual, iar altele nu reușesc să cadă de acord asupra orei finale, dosarul a fost pus pe linie moartă, fără o perspectivă clară de soluționare în viitorul apropiat.
Pentru cei care încă întâmpină dificultăți în a ține minte direcția în care se rotesc limbile ceasului, există reguli mnemotehnice simple: primăvara mobilierul de grădină este scos în fața casei (ceasul merge înainte), iar toamna este retras în magazie (ceasul se dă înapoi).
O altă analogie reține că primăvara temperaturile trec în zona cu plus, iar toamna coboară spre minus, la fel cum acul orei sare înainte spre 3.00 sau coboară spre 2.00. Expresia clasică din limba engleză, „spring forward, fall back”, rezumă cel mai fidel întreaga dinamică.
În viața cotidiană modernă, aceste bătăi de cap au devenit în mare măsură redundante. Telefoanele inteligente, computerele, ceasurile inteligente și sistemele de recepție radio digitală își actualizează ora în mod automat, prin conectare la rețea.
Singurele excepții care necesită intervenție manuală duminică dimineață rămân ceasurile analogice de perete, cronometrele din tablourile de bord ale mașinilor mai vechi și celebrele afișaje ale cuptoarelor de bucătărie.