Ivan Vasilievici nu și-a schimbat profesia

„Istoria Kazanului” e o scriere istorică datând de acum 450 de ani, plină de întâmplări, legende, hiperbole și, din 24 februarie 2022, mustind de similitudini. 

În primele 99 de capitole din „Istoria Kazanului”, cronicarul anonim moscovit face exact ce-a făcut Ambasada Rusiei la București când s-a declanșat invazia. Afișează imagini prin care justifică invazia. 

Acum cinci secole, justificările nu erau atacuri ucrainene, batalionul Azov sau bombe peste Donbas – a se vedea Donbas de Loznița pentru clarificări.

Tătarii din Kazan și populația ceremișilor, cei care locuiau în orașul aflat acum în Federația Rusă, erau acuzați de toate atrocitățile asupra rușilor.

Ei le ucideau copiii, „plângerea Betleemului s-a revărsat” peste rușii din Kazan, iar marele prinț de Moscova, că era Ivan al III-lea sau fiul său, Vasile Ivanovici, era păcălit de șireții regi ai Kazanului. Până când în scenă a intrat Ivan Vasilievici. Ivan al IV-lea. Cel Groaznic.

Da, Ivan cel Groaznic e cunoscut pentru masacrul de la Novgorod. Ce s-a întâmplat la Kazan e știut mai puțin.

În penultimul capitol al letopisețului, masacrul de la Kazan, momentul în care Ivan cel Groaznic a repus mâna pe oraș, e sintetizat ideal – dar justificat – de cronicar.

„Țarul binecuvântat și marele duce Ivan Vasilievici și-a făcut intrarea în ilustrul oraș Moscova în prima zi de noiembrie, în ziua martirilor medici fără de arginți Cosma și Marian și s-a pus pe tronul marelui său Regat Rus (…) și și-a șters sângeroasa sudoare după ce i-a cucerit pe cruzii și viclenii kazanieni și pe ceremișii murdari și răi”.

Ce se întâmplase cu kazanienii, cum sunt numiți tătarii din Kazan, și ceremiși, numiți și „oamenii mari”, populație tradițională de pe Volga și Kama?

„Supraviețuitorii kazanieni și ceremiși și-au numărat morții din timpul capturării Kazanului (…) atât tătari, cât și ceremiși au murit și în oraș, și în închisori, și luați captivi, și din cauza foamei, și înghețați”.

Corpuri aruncate în drum

În 2022, imaginile publicate de autoritățile ucrainene vin din mai multe unghiuri, nefiind opera unui singur cronicar. 

Că sute de milioane de oameni vor deveni martorii atrocităților. 

Vezi cum trupurile sunt ocolite de mașinile care filmează drumul din Bucea, iar oamenii morți de unde s-au retras rușii zac încă pe caldarâm.

În fotografiile realizate pentru Associated Press de Vadim Ghirda, fotoreporter român aflat lângă Kiev, se vede trupul neînsuflețit al unui bărbat al cărui cap e sprijinit pe bordură în timp ce doi tineri merg pe bicicletă la câțiva metri de el.

E greu de privit, e la fel de greu de scris, însă membre, mâini și picioare de oameni zac peste tot.

Mașina timpului

Unul dintre cele mai cunoscute filme ale cinematografiei ruse din anii ‘70 este „Ivan Vasilievici meniaiet profesiu”. În traducere, Ivan Vasilievici își schimbă profesia.

E cunoscut nu doar pentru poveste, ci și pentru desele momente de musical, cu piese precum „Razgovor so șciastiem”, „Kap Kap”, „Zvinit ianvarsakaia viuga”.

În filmul lui Gaidai, scris după piesa de teatru a lui Mihail Bulgakov, un inventator de apartament face mașina timpului, iar administratorul blocului său și un spărgător de locuințe sunt trimiși în vremea lui Ivan Vasilievici. Ivan cel Groaznic, adică.

În schimb, Ivan cel Groaznic ajunge în prezent, „schimbându-și profesia”.

La cum arată acum Bucea, Irpin sau Mariupol, Ivan Vasilievici a rămas în prezent, doar că nu și-a schimbat deloc profesia.

Poate doar numele.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE