La ce servesc scenetele astea cu Arafat, Streinu-Cercel sau Rafila?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Una dintre cele mai cele mai respectate voci din presa românească, jurnalistul Petre Barbu, reproșează vehement televiziunilor din România că și-au pierdut credibilitatea invitând mereu aceleași personaje pe care de cele mai multe ori le tratează prietenește. Pe unele atât de prietenește, încât emisiunile par regizate.
L-am văzut pe Ionuț Cristache de la „România 9” (TVR 1) cu o mască pe figură. Hidoasă apariție. Clămpănea ceva despre invitatul său. Prin mască. Cadrul s-a lărgit și l-am recunoscut pe Raed Arafat. Cu masca pe figură.
După ce și-a terminat introducerea, Cristache s-a ridicat de pe scaun, a făcut un pas către invitat și a constatat că sunt destui metri regulamentari între ei, peste cinci metri, a precizat el, așa încât își pot scoate măștile ca să stea de vorbă, nu-i niciun pericol de contaminare, a confirmat și vedeta de televiziune Raed Arafat. Cei doi și-au scos măștile și și-au văzut de treabă, adică de clămpăneală. (Îmi place acest cuvânt.)
„Punerea asta în scenă” a lui Cristache pentru „actorul” Arafat mi s-a părut de-a dreptul imbecilă. Care a fost mesajul acestei „scenete” către telespectatori? Trebuie să purtăm măștile pe mutre în spațiile închise, dar fiind ei la mare distanță (într-adevăr, e loc mare de „parcare” în studioul TVR) se poate desfășura discuția fără mască.
Pe același interval orar, la Antena 3, Gâdea îl avea invitat pe un alt star de televiziune: Adrian Streinu-Cercel, care povestea că trebuie să ieșim din case o jumătate de oră pe zi și să evităm aglomerația și să ne întoarcem repede acasă și să ne vedem de activitate… . Discurs pueril. Cei doi nu purtau măști, se aflau și ei la distanță regulamentară (e loc mare de „parcare” și la Antena 3).
Adevărul este că tridentul Arafat - Cercel - Rafila este din ce în ce mai greu de urmărit, mai mult, greu de suportat, „greu de ucis”, dar lucru cel mai grav este că acești specialiști și-au pierdut credibilitatea. Capitalul lor de încredere s-a epuizat.
Epuizate sunt și resursele guvernaților și politicienilor care apar seară de seară la televizor, trăncănind numai banalități, lucruri rupte de realitățile vieții românilor. Au atins deja statutul de „comici vestiți ai pandemiei”.
Sigur, e ușor să stai pe margine și să arăți cu degetul, foarte ușor - mi se va spune - când au fost atâtea „incendii” de stins și situații grele de gestionat în această țară, în ultimele două luni. Dar de ce să ieși la televizor când n-ai nimic de spus?
De exemplu, Florin Cîțu, ministrul finanțelor, a anunțat la Digi24 că în două săptămâni guvernul va avea un plan de relansare economică. Anunțul ăsta are darul de a crea o așteptare din partea poporului telespectator, care pune botul la „planuri”. Și PSD a vânturat un plan de relansare economică, un plan jalnic. Astfel, am fost anunțați că guvernul va munci în aceste două săptămâni la planul de relansare, fapt care trebuie să ne dea speranțe și încredere.
Guvernul, politicienii, opoziția, toată această elită conducătoare muncește, numai noi, pălmașii din fața micilor ecrane, stăm și ne uităm la ei, pentru că țara este închisă. Merită să avem încredere în munca lor, în planurile lor?
Mă gândesc: de ce televiziunile noastre, în frunte cu TVR, nu invită în prime-time oameni de afaceri, antreprenori, manageri de firme, mai mari sau mai mici, specialiști în business, tineri sau seniori, reprezentanți ai firmelor de consultanță în afaceri, lideri ai diverselor domenii de activitate (IT, telecom, agricultură, retail, FMCG), care să vorbească despre cum se poate relansa economia, cum se poate recăpăta încrederea în munca din România, cum se poate câștiga pofta de viață în această țară? De ce? Dar nu numai pe aceștia.
Ar fi buni să apară și oameni din ONG-uri, oameni din zona culturală (aflată într-o adâncă depresie), oameni care gândesc, care au ce să spună… Nu să se vaite, ci provocați să transmită idei. Cred că telespectatorii ar rămâne cu mai multe lumini în minte decât după o clămpăneală cu Streinu-Cercel.
Oare de ce televiziunile nu „abordează” oameni noi, avizați și profesioniști? Pentru că „necunoscuții” nu fac rating? Pentru că un interviu cu un antreprenor care știe cum merg treburile în economia reală ar însemna o publicitate mascată? Pentru că astfel de oameni trebuie să „cotizeze” la televiziuni, să marcheze banul pentru o apariție de câteva minute în prime-time? Pentru că n-au loc de politicienii și „specialiștii” care au închis țara și habar n-au cum s-o mai deschidă? Pentru că nu mai sunt locuri în studiouri din cauza complicității scârboase între politicieni și televiziuni?
Televiziunile au pierdut de mult încrederea românilor. Dar nici nu-și pun problema s-o recapete. Când vor dori s-o recâștige, ceea ce e puțin probabil, vor constata că nu vor mai avea pe cine să invite în studiouri.
