Aşa erau recompensaţi campionii!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Jucătorii emblematici ai Stelei dezvăluie pentru Libertatea cât au câştigat, de-a lungul timpului, din fotbal.
Între aragazul primit pentru câştigarea ediţiei de campionat 1952- 1953 de portarul de legendă al Stelei, Ion Voinescu, până la cei 150.000 de euro primiţi de Mirel Rădoi pentru calificarea “roşalbaştrilor” în grupele Ligii Campionilor, este o diferenţă uriaşă. Însă, cu decenii în urmă, fotbaliştii Stelei erau nişte privilegiaţi ai soartei, pentru că primeau grade militare, nu aveau grija cozilor interminabile la alimente sau făceau turnee în străinătate, de unde cei mai îndrăzneţi se întorceau cu produse căutate în spatele “Cortinei de Fier”. Astăzi, fotbaliştii patronaţi de Gigi Becali se bucură de stimulente financiare mult mai consistente decât celelalte formaţii din Liga I. Un lucru este cert: Steaua a fost şi este un club căutat de fotbalişti pentru că a premiat întotdeauna bine performanţa.
Anii ’50
Ion Voinescu - Un titlu făcea cât un aragaz
“Câştigam foarte bine în comparaţie cu cetăţeanul de rând. Prima dată am fost soldat, dar pentru că mi-a plăcut haina militară, am ieşit la pensie colonel. Făceam de serviciu, mergeam la trageri, veneam la club în uniformă. Salariul ca locotenent-major era de 700 de lei pe lună. Dacia încă nu se producea. Ştiam o singură persoană cu maşină, un sportiv de la tir, care îşi luase un Wartburg. Prima de victorie era 300 de lei, fie acasă, fie în deplasare, iar la egal nu
se lua nimic. Pentru eventul din 1951 am luat o primă de 700 de lei, iar pentru titlul din 1953 am luat un aragaz. La naţională diurna era doi dolari pe zi, nu se lua nimic în caz de victorie. Era totuşi ceva că puteai ieşi din ţară şi aveai mândria de a reprezenta România. Un alt avantaj era că aveam magazinele armatei, nu stăteam la cozi, alimente se găseau mai uşor acolo. Aveam şi cantina echipei. Pot spune că trăiam decent”, ne-a dezvăluit “Nea Țopi”.
Anii ’60
Lajos Sătmăreanu - Câştiga 2.400 lei şi locuia cu chirie
“Puteam merge la Poli Iaşi, unde mi se facilita terminarea unei facultăţi, dar am ales să joc în Ghencea, pentru că la fosta echipă, ASA Tg. Mureş primisem deja gradul de plutonier-major. Salariul lunar era de 2.400 lei şi aveam un apartament cu chirie. Nu primeam bonusuri, dar la sfârşitul anului, dacă aveam rezultate bune, ne ridicau în grad, de aici decurgând şi o remuneraţie mai mare. Am fost al treilea jucător din echipă, care a avut maşină, un Fiat 850 cumpărat la mâna a doua, când Iordănescu şi Liţă Dumitru, jucători importanţi ai Stelei, nici nu visau la aşa ceva. La Campionatul Mondial din 1970, am avut o diurnă de un dolar şi 10 cenţi pe zi. La întoarcerea în ţară am primit alţi 20.000 de lei impozabili. În plus, chiar dacă economiseam, nu puteam face investiţii, nu puteam cumpăra mai multe case sau maşini. Ne îmbrăcam, făceam concediul la mare şi atât”, îşi aminteşte Sătmăreanu.
Anii ’70
Ion «Liţă» Dumitru - Ofiţerul de aviaţie, «contrabandist»
“Când am venit la Steaua am fost făcut ofiţer de aviaţie şi aveam un salariu de 2.500 de lei, care apoi a ajuns până pe la 3.000 de lei. Primele erau între 1.000 şi 3.000 de lei, în funcţie de valoarea adversarului. Primeam de la ministru aprobare pentru Dacie, pe care o schimbam la 30.000 de km, iar când luam campionatul mergeam la mare trei săptămâni. După cutremurul din 1977, casa mi s-a dărâmat şi, în decurs de câţiva ani, am trecut prin 7-8 apartamente cu chirie. La naţională diurna era un dolar şi 50 de cenţi pentru deplasări. Primele erau de 3.000 de lei acasă şi 5.000 în deplasare. Când mai ieşeam, băgam valuta în tuburi de pastă de dinţi sau în cusăturile de la genţile de voiaj, mai cumpăram nişte blugi sau ce se căuta în ţară. La întoarcerea din Mexic, în 1970, am cumpărat şi noi lanţuri, verighete şi brăţări de aur. La vamă, însă, surpriză! Vameşii fuseseră anunţaţi şi ne-au luat aurul de la gât sau de la mâini”, a spus fostul mijlocaş.
Anii ’80
Helmuth Duckadam - «Sevilla», premiată cu un ARO uzat
“La UTA câştigam puţin, în jur de 1.500 de lei pe lună. Am avut ofertă şi de la Craiova, dar am ales Steaua. Primul grad la Steaua a fost de sergent-major, iar după ce am terminat facultatea am fost ridicat în grad. Când am plecat din Ghencea eram deja locotenent-major. Stăteam în hotelul clubului, “Haiducul”, iar salariul era de 3.500 de lei pe lună. Aveam prime de joc, 2.000 - o victorie acasă şi 4.000 - una în deplasare. În 1986, cu banii câştigaţi pentru accederea în finala de la Sevilla ne puteam cumpăra o Dacie, care costa 65.000 de lei. Am primit 5.000 de lei pentru eliminarea lui Vejle, 15.000 pentru Honved, alţi 15.000 pentru Kuusysi Lahti şi 30.000 pentru semifinala cu Anderlecht. După finală am primit un ARO uzat din stocul armatei şi 250 de dolari, ca avans pentru un turneu pe care l-am efectuat la Madrid. Un suporter din străinătate, care i-a facilitat transferul lui Iordănescu la OFI Creta, ne-a plătit un concediu în Grecia, însoţiţi de familii, dar a trebuit să plătim fiecare 10.000 de lei pentru avion, deoarece clubul nici nu a vrut să audă de aşa ceva. La naţională nu am jucat foarte mult, dar cea mai mare primă a fost de 5.000 de lei ca rezervă”, ne-a mărturisit fostul mare portar.
Anii ’90
Adrian Ilie - Contract mic, prime mari
“Când am venit de la Electroputere Craiova, am semnat un contract pe 3 ani cu 6.000 de dolari pe sezon, deci la Steaua am încasat în total 18.000 de dolari. Primele erau destul de consistente, respectiv 3.000 de dolari la o victorie cu Dinamo, 2.000 pentru un meci câştigat în deplasare şi 1.000 pentru o victorie acasă. Intrarea în grupele Ligii Campionilor era recompensată cu 20.000 de dolari, cucerirea titlului cu 20.000 de dolari, iar câştigarea Cupei României cu 10.000 de dolari. Diurna la echipa naţională era 150 de dolari pe zi. Chiar dacă salariile erau mici, încasam ceva bani, cam 100- 150.000 de dolari din prime, pentru că Steaua a avut rezultate foarte bune în acea perioadă, cu trei calificări succesive în grupele Ligii Campionilor, campionate şi cupe cucerite”, îşi aduce aminte “Cobra”.
Prezent
Mirel Rădoi - 480.000 de euro, în 2008
Mirel Rădoi a avut în 2008 un salariu de 215.000 euro (în acte, 300.000 de dolari). Pentru calificarea în grupele Ligii Campionilor, căpitanul Stelei a încasat o primă de 150.000 de euro. Acestora li s-a mai adăugat prima de calificare la Campionatul European 2008, în valoare de 20.000 euro, pentru cele două meciuri jucate în preliminarii. În timpul turneului final desfăşurat în Austria şi Elveţia, internaţionalul român a beneficiat de o diurnă de 3.200 de euro, pentru cele 16 zile de deplasare, şi a încasat 6.000 de euro, recompensa pentru remizele cu Italia şi Franţa. Alte prime, pentru victoriile din campionat, cupă şi punctele din cupele europene, s-au ridicat la suma de 85.000 euro. Mijlocaşul a pierdut titlul şi, implicit, prima de 200.000 de euro promisă de patronul Gigi Becali.
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/p_Wk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2U4bU1CcVB3RzU2S2txdDk1ck1xVmdoQ05RTzgxYTg5U2sxemUwWE4uanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Raiul pe pământ! Cum arată casa cu 5 camere a Mirelei Vaida: Living cu perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 € [27 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
