Qatar, performanță la Tokyo cu sportivi „importați”. „Mi-au dat totul, m-au ajutat să îmi ating visul”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Statul din Golf a obținut cea mai bună performanță din istoria participărilor la Jocurile Olimpice, două medalii de aur și una de bronz, mulțumită în mare parte unor atleți născuți în alte țări. Nu este ceva neobișnuit pentru Qatar, unde 90% dintre rezidenți sunt străini, scrie New York Times.
Cuprins:
Lipsa tradiției nu a împiedicat Qatarul să arunce în competiția de la Tokyo o echipă de top la volei pe plajă.
Sâmbătă, Cherif Younousse și Ahmed Tijan au luptat pentru bronz și au câștigat meciul cu echipa Letoniei, după ce în prealabil învinseseră echipa Italiei, medaliata cu argint din 2016.
„Toată lumea știe acum Qatarul în volei pe plajă”, a spus bucuros Younousse. „Este pe hartă”, a adăugat el.
Înarmat cu bani, antrenori și facilități de antrenament de top, micul stat din Golf a început să asambleze o echipă atletică tot mai bună. În orice caz, una demnă pentru statutul Qatarului de gazdă a Cupei Mondiale la Fotbal din 2022 și a altor competiții sportive desfășurate acolo.
La Tokyo, Qatar a adus 16 competitori - 13 bărbați și trei femei, cei mai mulți recrutați din alte țări. Echipa include atleți din Mauritania, Egipt, Sudan sau Maroc.
Pentru a reprezenta Qatarul, unde predomină numele arabe, mulți au renunțat la numele originale. Dar câștigă salarii importante și au oportunități la care nici nu ar fi visat în țările de origine.
„M-au ajutat să îmi ating visul”
„Suntem una dintre cele mai bune țări atunci când vine vorba despre susținerea pentru sport, guvernul ne ajută să atingem performanța”, a declarat Abderrahman Samba, alergător la 400 de metri garduri, care s-a clasat pe locul cinci în finala de la Tokyo.
„Samba a crescut în Arabia Saudită, dar a alergat pentru Mauritania, țara părinților săi, înainte de a schimba steagul pentru cel din Qatar, în 2016, la un an după ce s-a mutat în această țară.
„Mi-au dat totul, m-au ajutat să îmi ating visul”, a spus el.
Younousse, jucătorul de volei medaliat cu bronz, a crescut în Senegal. Partenerul său, Tijan, este din Gambia.
Amândoi au fost recrutați de oficiali din Qatar, care au străbătut plajele din Dakar, capitala Senegalului, în căutarea unor talente care să le reprezinte țara.
Tatăl lui Fares Elbakh, unul dintre medaliații cu aur ai Qatarului la Tokyo, a fost un halterofil olimpic pentru Egipt. Fiul său i-a urmat pașii, dar pentru o altă țară. Săptămâna trecută, Elbakh a doborât două recorduri la categoria 96 de kilograme și a câștigat primul aur olimpic din istoria Qatarului.
O strategie folosită și de alte țări
Dar Qatarul nu este nici pe departe singura țară a cărei echipă olimpică adună sportivi talentați din alte țări.
Emiratele Arabe Unite și Bahrain au și ele atleți importați.
Zeci de sportivi chinezi au intrat în competiție la tenis de masă reprezentând alte țări. Canotori din China au participat la Tokyo din partea Australiei, Japoniei sau Canadei.
Săptămâna aceasta, sprinterul Emre Zafer Barnes a participat la proba de 100 de metri în Tokyo, reprezentând Turcia. Acum șase ani, el alerga pentru Jamaica, sub numele de Winston Barnes.
A devenit cetățean turc alături de un alt sprinter jamaican, Jak Ali Harvey, cunoscut odinioară ca Jacques Montgomery Harvey.
La Jocurile Olimpice din Rio, din 2016, în jur de 50 de atleți născuți în alte țări au participat reprezentând SUA și au câștigat opt medalii. Patru alergători din Kenya au fost recrutați prin programele sportive ale Armatei SUA.
Îngrijorarea IAAF
În Qatar, care se bazează în majoritatea domeniilor pe muncitori din alte țări, 90% dintre rezidenți sunt străini, dar doar o mică parte din ei pot spera să obțină cetățenie.
Atleții se numără printre excepții.
O explozie în sectorul construcțiilor, generată de pregătirile Qatarului pentru găzduirea Cupei Mondiale de anul viitor, a fost însoțită de numeroase abuzuri asupra muncitorilor migranți, potrivit organizațiilor imunitare. Pandemia i-a făcut pe acești angajați străini și mai vulnerabili.
Și Asociația Internațională a Federațiilor de Atletism și-a exprimat preocuparea cu privire la o nouă formă de muncă de import: recrutarea sportivilor africani de către țările bogate.
Sebastian Coe, președintele IAAF, a spus la un moment dat că în forma sa extremă, această practică poate fi o formă de trafic.
Șansa atleților străini
Qatar, care este una dintre țările cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor, a început să recruteze atleți acum multă vreme. În 1992, țara a câștigat prima medalie olimpică, de bronz, mulțumită lui Mohammed Suleiman, un alergător la 1.500 de metri născut în Somalia.
Următoarea medalie olimpică a venit peste opt ani și a fost adusă de un halterofil născut în Bulgaria.
În 2008, o instituție finanțată de stat, Aspire Academy, a înrolat primii studenți, cu scopul de a deveni „cea mai bună academie de sport din lume în dezvoltarea tinerilor atleți”.
Una dintre vedetele academiei este Mutaz Essa Barshim, cel care a împărțit medalia de aur la săritura în înălțime cu un sportiv italian, la Tokyo.
El s-a născut și a crescut în Qatar, dar tatăl său a fost un atlet de origine sudaneză.
Antrenorii din Golf spun că părinții bogați de origine arabă sunt mai puțin dispuși să își împingă copiii spre o carieră în sport. Prin contrast, sportul este o cale spre ieșirea din sărăcie pentru tinerii din Africa.
Șansa de a lucra cu antrenori de top este evident atrăgătoare.
Dar unii spun că țara nu joacă corect. În 2016, Jama Aden, un antrenor născut în Somalia, care lucrează pentru echipa din Watar, a fost arestat având substanțe ilegale în camera de hotel din Spania. Un atlet din Qatar, născut în Sudan, a fost și el arestat de poliția spaniolă.
Cu câteva luni înainte, un sprinter născut în Nigeria, care alerga pentru Qatar, a fost descalificat retroactiv de la Jocurile Olimpice din Beijing 2008, după ce o serie de teste antidoping au ieșit pozitive.
Alt alergător qatarez de origine nigeriană a fost suspendat timp de doi ani în 2012 după ce a fost testat pozitiv pentru clenbuterol.
Younousse, voleibalistul care a debutat în 2016 la Jocurile Olimpice, alături de un jucător de origine braziliană, spune că susținerea autorităților din Qatar a fost cea care i-a permis să ajungă în top.
El a jucat baschet în Senegal de la opt ani, iar antrenori din SUA au venit să îl recruteze. Dar a preferat în cele din urmă alt sport.
„Voleiul pe plajă este distractiv. Și mulțumită Qatarului mă aflu aici”, a spus el.
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
