INTERVIU EXCLUSIV | Damiano Tommasi, despre fotbalul din România: ”Tinerii voștri au fost vânduți pe bani mulți, și-au pierdut și capul, și spiritul pentru echipa națională!”. Dialog spumos, printre vii, la un pahar de vin cu amprentă personală, cu fostul internațional italian | FOTO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Damiano Tommasi, despre fotbalul din România: ”Tinerii voștri au fost vânduți pe bani mulți, și-au pierdut și capul, și spiritul pentru echipa națională!”. Dialog spumos, la San Pietro in Cariano, undeva lângă Verona, în mijlocul unei podgorii, la un pahar de vin cu amprentă personală, cu fostul internațional italian, 44 de ani, azi președinte al sindicatului jucătorilor și candidat la șefia Federației.Pitit printre dealuri copleşite de vii cu struguri aromaţi, pe un drum îngust, în arabesc, ce face legătura cu balconul Julietei, într-un cadru idilic, se află San Pietro in Cariano, comună cu 13.000 de suflete. Aici, în celebra regiune viticolă Valpolicella, enologul Pietro Zardini și, surpriză, fostul jucător al squadrei azzurra Damiano Tommasi fac vin ”cu dragoste și pasiune”. Pietro duce mai departe o afacare de familie care a început în jurul lui... 1800!”E o poveste lungă, legată de revenirea mea la pământul natal. I-am încredințat lui Pietro mica mea podgorie. Și, împreună, am creat Ripasso 17 și Amarone ”Anima Candida”, pentru a sărbători aventura mea în fotbal și mândria acestui teritoriu, vinul! Este cel mai bun mod de a combina povestea mea personală, - numărul meu de pe tricou și supranumele meu, cu marea tradiție a zonei Valpolicella”, spune Damiano.
Încă jucător activ, la La Fiorita, în San Marino, conducător al Asociației ”calciatorilor”, candidat la șefia Federcalcio, unde încearcă să dea jos ”dinozaurii”, implicat în numeroase acțiuni caritabile, tată a șase copii, Damiano ne-a primit în universul lui de la San Pietro in Cariano. Am vorbit despre fotbalul din Italia și din România. La un pahar de vin, a rezultat un dialog spumos! În spate, curgea pe ecran semifinala Mondialului, Anglia - Croația!
Cuprins:
- Și-a făcut cadou 100 de hectare de pădure și 12 podgorii pentru titlul cu AS Roma
- ”Azi, piața e ciudată, e axată pe mulți bani cheltuiți pe transferuri şi nu pe valoarea sportivă din propria curte”
- Schimb de tricouri cu Chivu la ultimul meci la națională
- ”Am făcut mai mult decât mă aşteptam şi mai mult decât aş fi putut crede”
- Golul carierei, refuzat de Byron Moreno la CM 2002
- Acțiuni caritabile, susținător al luptei pentru donarea măduvei osoase, implicați în acțiuni Unicef
- ”Votați-mă, salvez fotbalul italian!”
- De la ”Alchimistul” și ”La vita è bella”, la Chiara și cei șase copii ai lor
- Legătura dintre Malesani, Spalletti, Paolo Rossi, Pirlo, Iniesta și Anca
Libertatea: Damiano, suntem la doar 10 kilometri de locul în care te-ai născut. Ce-i cu pasiunea ta pentru vin?Damiano Tommasi: În 2001, familia mea a avut oportunitatea să cumpere această vie, iar din 2011 am început să facem vinul. Atunci când am luat titlul aveam doar doi copii, acum o familie numeroasă, triplă! Eram în căutarea unei locuințe în zona Verona, iar la final de carieră, în 2009, ne-am mutat aici. Viticultura nu e ocupația mea principală , producția e, oricum, mică, doar pentru familie, prieteni, apropiați. În primul rând, din 2011 sunt șeful Asociațiației jucătorilor din Italia! Acum candidez la șefia Federcalcio, iar când am timp liber îmi mențin condiția fizică jucând pentru prietenii din San Marino, de la La Fiorita.
Și-a făcut cadou 100 de hectare de pădure și 12 podgorii pentru titlul cu AS Roma
În 2001, după ce a câștigat scudetto cu AS Roma, Tommasi a cumpărat un întreg deal din Valpolicella, cu 800 de case, plus 100 de hectare de pădure și 12 podgorii (3.000.000.000 de lire italiene la acea vreme; azi, circa 1.600.000 de euro). Damiano a dat totul spre gestionare către comunitatea locală. Damiano s-a născut în Negrar, pe 17 mai 1974, în inima regiunii Valpolicella, dar a crescut în Vaggimal, un cătun cu 75 de familii, aparținând de Sant'Anna d'Alfaedo, ceva mai la nord de Verona.
Mondialul din Rusia, fără Italia? Doare?Rău! Din acest motiv m-am decis să candidez la șefia federației! Mi-am depus candidatura, inițial nu am fost acceptat, am discutat cu un avocat, s-a reevaluat dosarul... După cum cunoști, alegerile din iarnă au fost nule, se pare că se vor relua din nou în septembrie. Pierdem timpul! Fotbalul italian ar trebui să-și schimbe cât mai repede strategia, prioritățile, să ajutăm mai mult jucătorii. Și noi stăm pe loc!
Pentru poziția vacantată de Carlo Tavecchio, vor candida Damiano Tommasi, Cosimo Sibilia, președintele Ligii Naționale de amatori, și Gabriele Gravina, numărul unu din Lega Pro.
De ce crezi că ”Sqaudra Azzurra” a ratat calificarea la turneul final?Toate sporturile au momente ciclice, când merge mai rău, când merge mai bine, e adevărat. Însă trebuie lucrat atent la sistemul juvenil. În Italia, asta este o problemă, jucătorii tineri nu sunt ajutați să atingă un nivel bun!
”Azi, piața e ciudată, e axată pe mulți bani cheltuiți pe transferuri şi nu pe valoarea sportivă din propria curte”
Oprește-te puțin! Și în România avem aceleași probleme. În afara de câteva proiecte izolate - Hagi, FCSB, de regula jucătorului U21 titular în Liga 1, tinerii noștri se pierd...
Tinerii din România au fost de multe ori vânduți pentru bani mulți, au primit bani mulți foarte repede, și-au pierdut capul, dar și din spiritul pentru echipa națională. I-am cunoscut pe Hagi, pe Gică Popescu, pe Chivu, ei au făcut lucruri mari pentru România pentru că erau mari talente și erau serioși și muncitori. Acum cine mai e? Uite, e un tânăr, Boldor, tocmai a venit la Verona! Să-l vedem! Azi, piața e ciudată, e axată pe mulți bani cheltuiți pe transferuri şi nu pe valoarea sportivă din propria curte. Nu se pune accent pe creșterea în valoare a tinerilor, de aceea nu merge! Sunt probleme economice și, culmea, proiectul sportiv e pe ultimul loc. Cumpărarea și vânzarea jucătorilor nu lucrează pentru a produce jucători!
Programul de candidatură al lui Tommasi pentru șefia Federcalcio are 27 de pagini și pleacă de la ideea că fotbalul italian e la cel mai jos punct din ultimii 50 de ani. Damiano consideră că cel mai mult e de lucrat la sectorul juvenil. ”În Italia, doar 23% din jucătorii care evoluau la echipele secunde, Primavera, în sezonul 2013-2014, au devenit azi profesioniști. În schimb, 55% dintre jucătorii spanioli din Primera și din Segunda au jucat cel puțin un an, din ultimii trei, în Segunda B, echivalentul italian al Seriei C. Fiecare club din Primera are o a doua echipă în ligile inferioare, o modalitate de a obține mereu materie primă. La Spania, campioana mondială din 2014, 20 de jucători din 23 jucaseră la echipele secunde ale cluburilor care i-au format!”, explică Damiano. El vrea restructurarea Lega Pro (Liga a treia, Serie C, prin limitarea vârstei jucătorilor care urmează să fie înregistrați la U23 sau chiar U21) și a campionatelor de juniori. Dorește ca în FIGC să fie implicați câți mai mulți foști campioni mondial și naționali, operațional și strategic, într-un fel de sfat al înțelepților, astfel încăt deciziile să nu poată fi luate de o singură persoană. De asemenea, speră să poate renaște Cupa Italiei, prin aducerea în competiție înclusiv a echipelor de amatori. ”E nevoie de mai multă calitate în activitatea de bază, din teritoriu. E nevoie de cursuri de formare pentru antrenorii din sectorul juvenil, plus teste de evaluare a acestora din doi în doi ani”, spune.
Schimb de tricouri cu Chivu la ultimul meci la națională
Ce fotbalist român te-a impresionat, Damiano?Cristi Chivu! Când m-am accidentat, mergeam la recuperare cu Cristi. Am avut timp să devenim confidenți. În vestiarul Romei era o figură. Ştiu că şi-a luat licența de antrenor, lucrează cu juniorii U14 de la Inter, îi urez multă baftă. N-am cum să uit că am făcut schimb de tricouri cu el la ultimul meu meci la națională, a 25-a mea selecție.
16 noiembrie 2003, contra României!Da, a fost un amical, 1-0, am fost convocat din întâmplare! Era o ”dublă”, mulți jucători s-au întors la cluburile lor după primul test, iar selecționerul Trapattoni m-a chemat la al doilea joc. Am fost titular, iar la finalul meciului am schimbat tricoul cu Cristi! El nu evoluase, a rămas pe bancă, dar ne înțelesesem dinainte!
Tocmai am văzut că Pellissier, fotbalistul care l-a accidentat pe Chivu la cap, și-a prelungit contractul cu Chievo...A fost un accident nefericit. Iar Sergio, care a împlinit 39 de ani, merită să işi termine cariera la Chievo, a scris istorie pentru formația acestui mic cartier din Verona.
”Am făcut mai mult decât mă aşteptam şi mai mult decât aş fi putut crede”
Apropo de Verona, ești din zonă, eram curios să aflu dacă ai avut vreun idol la Hellas?
Nu am avut niciodată un idol! La fiecare jucător îmi plăcea ceva. M-am născut în perioada în care Verona a cucerit singurul ei titlu, în 1985, iar acum sunt foarte apropiat de jucătorii de atunci, Di Gennaro, Galderisi, Paccioni, Colombo, Fanna... Scudetto acela e în inima tuturor veronezilor!25 de selecții și două goluri la națională, între 1998 și 2003, titlu cu Roma în 2001, campion european U21 în 1996. E puțin, e ok? Regreți ceva?Cu necazurile pe care le-am avut, eu cred că am făcut mai mult decât mă aşteptam şi mai mult decât aş fi putut. M-am autodepăşit! 25 de selecții înseamnă totuși ceva. Eu eram mai mult ”Forrest Gump”! La Roma şi la națională am avut ocazia să joc cu jucători mari, Del Piero, Totti, Maldini, Cannavaro. Sunt mândru că am făcut parte din acest grup, chiar dacă, uneori, nu a ieşit aşa cum ne-am dorit. Au fost ani minunaţi.
Golul carierei, refuzat de Byron Moreno la CM 2002
Nu a ieșit cum ai vrut la Mondialul din 2002. Cum reacționezi când auzi numele ecuadorianului Byron Moreno?Moreno? Relația mea cu arbitrii a fost întotdeauna cordială. În fotbal există o regulă: arbitrul decide. Nu judec ce a făcut el. Cu siguranță, meritam mai mult atunci, am avut o echipă tare, cu Vieri, Del Piero, Montella, Totti, Nesta, Maldini, Buffon. Există un pic de regret. Golul meu contra sud-coreenilor ar fi fost cel mai important din carieră. Am marcat, fluierul lui Moreno a venit târziu, dar a venit. Ofsaid! N-am protestat, m-am temut că mă va elimina! Fusese o reușită valabilă!
Pe 18 iunie 2002, la Daejeon, Coreea de Sud, selecţionata uneia dintre țările gazdă, întâlnea tripla campioană mondială de atunci, Italia, în ”optimi”. Cu un arbitraj care avea să scandalizeze Peninsula - şi nu numai - asiaticii reuşeau să îi elimine pe ”macaronari”, în prelungiri, cu un gol de aur, 2-1 (Seol Ki-Hyeon 88, Ahn Jung-Hwan 117/ Vieri 18). Între greşelile comise de brigada condusă de ecuadorianul Moreno: anularea unui gol de aur perfect valabil reuşit de Tommasi, care ar fi calificat ”Squadra” în sferturi , eliminarea lui Totti pentru o simulare (103), deşi atacantul a alunecat, un penalty gratuit oferit coreenilor. A doua zi, presa italiană a reacţionat dur: ”ladri”, a titrat Corriere dello Sport, cuvântul respectiv însemnând ”hoţi”. ”Vergogna!”- în italiană, ruşine - a reacţionat Gazzetta dello Sport. Corriere della Sera a fost cuprinsă de revoltă: ”Italia a fost eliminată dintr-o Cupă Mondială murdară, unde arbitrii au fost nişte asasini. Nicio altă echipă din istoria competiţiei nu a avut parte de atâtea nedreptăţi”. La câteva luni, Moreno a fost suspendat 20 de meciuri. În mai 2003, la al treilea său meci după Cupa Mondială, a fost sancţionat din nou, în urma unui meci în care a eliminat trei jucători. S-a retras o lună mai târziu, la 33 de ani. În 2010, a fost arestat pe aeroportul din New York, în timp ce încerca să ascundă în pantaloni şase kilograme de heroină. A pledat vinovat şi a fost condamnat la doi ani şi jumătate de închisoare. După 26 de luni, a fost eliberat şi s-a întors în Ecuador.
Vorbești de necazuri, ai avut o accidentare gravă în 2004.A fost o accidentare foarte urâtă şi mi-a fost foarte greu să revin, dar am făcut-o cu mândrie.Am cerut să fiu plasat timp de un an, la Roma, pe salariul minim, 1.500 de euro sau cam așa ceva. Nimeni nu dorea să riște cu un șchiop.
La 22 iulie 2004, Tommasi a suferit o gravă accidentare la genunchi, produsă de nord-irlandezul Gerry Taggart în amicalul cu Stoke. Damiano a suferit o ruptură de menisc intern și extern la genunchiul drept, cu smulgere de ligamente, plus leziuni la coapsă. A revenit după 15 luni, pe 27 noiembrie 2005, într-un Roma - Fiorentina (1-1). ”Acea reîntoarcere a fost cel mai fericit moment al carierei sale, sfârșitul unui coșmar”, afirmă azi ”Anima Candida”.
Acțiuni caritabile, susținător al luptei pentru donarea măduvei osoase, implicați în acțiuni Unicef
Când mai ai timp și de acțiuni caritabile?Ajut cum pot o organizație pentru imigranți. Am construit un teren de fotbal în Kosovo din amenzile colectate de la jucătorii Asociației. Sunt susținător activ al luptei pentru donarea măduvei osoase și, de asemenea, am fost implicat în acțiuni Unicef. Vestea cea mai importantă a ultimei perioade a fost transferul lui Cristiano Ronaldo la Juventus. Cum îl percepi?Cred că portughezul poate aduce lucruri bune în fotbalul italian. Nu a fost un transfer uşor de realizat fiindcă Seria A devenise, mai degrabă, un campionat de trecere, de care jucătorii se ajutau doar să își crească prețul. Să fim băgați în seamă de un jucător ca Ronaldo e o mândrie.
”Votați-mă, salvez fotbalul italian!”
Când vom vedea din nou în prim-plan fotbalul italian?Sper cât mai repede. Dacă voi fi președintele federației, atunci fiți sigur că lucrurile vor reintra în marca lor normală. Sper ca Juventus să câștige Liga Campionilor și Italia să triumfe la Mondialul din 2022! Calificarea Romei în semifinalele Champions League a refăcut oarecum imaginea fotbalului italian şi cred că poate începe reconstrui de aici!Federația Italiană de Fotbal nu are președinte! După patru tururi de scrutin, nici un ales!Cariera lui Tommasi
- A debutat la Negrar, la 11 ani, în 1985. A mai trecut pe la ACS Zeno. Abia la 16 ani a ajuns la Hellas Verona. ”Asta mi-a permis să experimentez fotbalul fără prea multă presiune”, spune Damiano.
- Debutul profesionist e în Serie B cu Verona contra Padovei, în 1993-1994, când l-a schimbat pe Gianluca Pessotto. ”Am jucat multă vreme apărător. Anii la Hellas? Petreceam zilele între școală, casa mea din cătun și autobuz. "Dormitorul" - studiam pe atunci Contabilitate” - era autobuzul în care petreceam trei ore pe zi”, rememorează.
- În 1996, trece la Roma. În 2001, anul celui de-al treilea campionat caștigat de capitolini, Fabio Capello l-a numit cel mai important jucător al echipei, înaintea lui Totti, Montella ori Batistuta. În 2015, ”Anima Candida” a fost inclus în Hall of Fame AS Roma. ”Primii doi ani au fost complicați pentru mine, un țăran dintr-un sat cu 300 de suflete, eram fluierat uneori de fani și criticat de presă. Avem 22 de ani, abia mă căsătorisem, îmi puteam pierde capul. Dar au contat încrederea colegilor și a antrenorului”, poveștește. ”Prima mea fiică, Beatrice, s-a născut în capitală. Roma a fost cea mai importantă parte a carierei mele”, adaugă.
- În 1996 cucerește CE U 21 cu Italia.
- După Roma, a mai jucat în Spania (Levante), Anglia (QPR) și în China (Tianjin Teda): ”Spania e țara cu cea mai bună calitate a vieții, Anglia e țara în care poți să dai cel mai mult din punct de vedere profesional, iar China e țara în care respiri viitorul optimist în toate colțurile. Una dintre fiicele mele, avea 11 ani atunci, a văzut la televizor un reportaj despre pregătirea draconică a sportivilor pentru Jocurilor Olimpice de la Beijing. Mi-a spus: ”Nu merg în China, pentru modul ticălos în care se poartă cu acei copii”. Aceasta a fost adevărata provocare pentru familie: să ne schimbăm percepția despre un popor pe care nu îl cunoașteam. Așa că primul obiectiv a fost să-mi fac un prieten chinez care să o facă să înțeleagă pe fiica mea că nu toți chinezii sunt așa cum credea ea”.
- E președinte de onoare la clubul de amatori Sant'Anna d'Alfaedo, unde a și jucat, după 2009, alături de doi dintre frații săi.
De la ”Alchimistul” și ”La vita è bella”, la Chiara și cei șase copii ai lor
Legătura dintre Malesani, Spalletti, Paolo Rossi, Pirlo, Iniesta și Anca
