Rafael Nadal a redevenit numărul 1 ATP fără să joace. Așa ceva a trăit și Lleyton Hewitt, pe 12 mai 2003

Rafa Nadal, 31 ani, a început anul acesta pe primul loc ATP, dar Roger Federer l-a depășit în momentul în care a câștigat turneul de la Rotterdam. Rafa a pus acum mâna pe coroana mondială beneficiind de pe urma eșecului înregistrat de elvețian, la debutul în turneul de la Miami, cu Thanasi Kokkinakis, dar și de pe urma faptului că același Federer a ratat trei mingi de meci, în finala de la Indian Wells, cu argentinianul Juan Martin Del Potro.

O combinație de întâmplări care a dus o modificare esențială în fruntea tenisului mondial. Așa ceva s-a mai întâmplat doar la începutul mileniului. Brazilianul Gustavo Kurten a început anul 2001 pe primul loc, apoi, pe 29 ianuarie, a fost depășit de rusul Marat Safin, care i-a repasat poziția de lider sud-americanului pe 26 februarie, pentru a o recupera pe 2 aprilie.

Relevant este că Nadal a revenit lider mondial fără să joace (este ținut pe tușă de la ”sfertul” cu croatul Marin Cilic, de la Australian Open). Evenimentul a fost posibil datorită modului cum funcționează sistemul ATP, care penalizează pe cel care, acum 52 de săptămâni, a realizat mai puține puncte. Ultimul jucător care a devenit numărul 1 ATP fără să joace a fost australianul Lleyton Hewitt, pe 12 mai 2003. Australianul a fost elevul lui Darren Cahill, actualul tehnician al Simonei Halep. Așa se face că, la startul Mastersului 1.000 de la Hamburg, Hewitt era deja numărul 1 în fața lui Andre Agassi.

Cum au urcat alții pe locul 1

De atunci, nu s-a mai întâmplat acest lucru. Toate cele 15 ocazii în care un jucător a devenit numărul 1 s-a întâmplat la finalul unui turneu jucat de respectivul. Pe 16 iunie 2003, Andre Agassi se întoarcea pe primul loc ATP, după semifinala pierdută la Queens în fața lui Andy Roddick. Pe 8 septembre 2003, spaniolul Juan Carlos Ferrero prinde finala la US Open (a cedat în fața lui Andy Roddick), dar ”agață” primul loc ATP. Pe 3 noiembrie, Roddick, grație semifinalei de la Paris-Bercy (pierdută la britanicul Tim Henman), urcă pe primul loc. 

Pe 2 februarie 2004, Roger Federer își începe perioada de aur, după victoria de la Australian Open, iar 237 de săptămâni mai apoi, pe 18 august 2008, Nadal îl depășește urmare a medaliei de aur de la JO de la Beijing. Pe 6 iulie 2009, Federer redevine numărul 1 ATP, după 16-14 în finala de la Wimbledon, apoi, pe 7 iunie 2010, Nadal recâștigă coroana datorită succesului de la Roland Garros.

Pe iulie 2011, Novak Djokovici triumfă la Wimbledon, iar sârbul urcă în frunte, de unde este dat jos pe 9 iulie 2012 de Federer, încoronat rege la Wimbledon. Pe 5 noiembrie 2012, matematica îl readuce pe ”Nole” pe primul loc, deși a pierdut în primul tur la Paris-Bercy, la americanul Sam Querrey.

Pe 7 octombrie 2013, Nadal redevine ”comandantul” circuitului, după finala pierdută la Beijing contra lui Djokovici. Pe 7 iulie 2014, sârbul preia frâiele cu victoria de la Wimbedon. Apoi, pe 7 noiembrie 2016, Murray învinge la Paris- Bercy și își împlinește visul de a fi primul în lume.

Pe 21 august, Nadal se întoarce numărul 1, cu ”sfertul” de la Cincinnati, unde a fost oprit de australianul Nick Kyrgios, apoi, pe 19 februarie 2018, Federer devine cel mai vârstnic numărul 1 mondial din istorie grație finalei pe care câștigat-o la Rotterdam, succes reputat în fața bulgarului Grigor Dimitrov.

Citește și:

Roger Federer a devenit cel mai vârstnic număr 1 mondial! Elvețianul continuă să facă istorie

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE