Războiul rece | Spania – Italia 1-1

În primele 15 minute ale încleştării dintre urmaşii conchistadorilor şi macaronari, armele au stat cuminţi în teacă, la îndemână. Dorinţa sălbatică de a pune genunchiul pe pieptul rivalului de-o viaţă a sclipit prima dată în ochii lui Pirlo.
“Creierul Italiei” a executat şiret o lovitură liberă. Puţin, prea puţin însă, pentru a-l bate pe Casillas, căpitanul Spaniei. Fără un vârf de meserie, cu piticii Xavi şi Iniesta hărţuind încontinuu tranşeele apărate cu cerbicie de Bonucci şi De Rossi, moara de pase a ultimei campioane mondiale a măcinat în gol. Fluierul lui Kassai, un ungur care a arbitrat corect, a pus capăt unei reprize de studiu atent.
Lecţia de fotbal abia urma. La puţin timp după ezitarea infantilă a lui Balotelli, care, scăpat singur cu Casillas, s-a împiedicat, penibil, în propriile picioare, Prandelli l-a aruncat în luptă pe Di Natale.
Doar trei minute n-au fost egali
De 5 minute a avut nevoie legenda lui Udinese pentru a descătuşa din piepturile celor 10.000 de fani italieni din tribune un urlet nebun. Pasa măiastră a lui Pirlo l-a găsit pe Di Natale singur, la limita ofsaidului, iar execuţia fină, cu interiorul piciorului drept, l-a îngenuncheat pe vlăjganul Casillas. Era minutul 61 şi Italia trecuse la catedră. Nu pentru o eternitate însă, nu când ai în faţă Spania, un profesor care-şi scrie singur lecţiile. Astfel, triunghiul Busquets – Silva – Fabregas, cu vârful înfipt în inima apărării italiene, a înţepat adânc (64). Golul decarului Barcelonei a dat aripi Spaniei, care, până la final, a risipit mai multe şanse de desprindere prin Torres, Xavi sau Iniesta. Bătălia s-a încheiat nedecis şi parcă a fost mai corect aşa.
Oricum, Spania şi Italia se vor pândi, probabil, şi dincolo de ghilotina grupei C. Războiul rece continuă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE