BNR, cot la cot cu guvernele, pentru recuperarea tezaurului

„Nici BNR, nici guvernul român, indiferent de orientarea ideologică, nu au renunțat la continuarea demersurilor pentru recuperarea tezaurului Băncii Naționale a României. Reamintesc doar că de-a lungul celor două decenii interbelice guvernul de la București nu a încetat să aducă această problemă pe agenda întâlnirilor bilaterale desfășurate la Copenhaga, Londra, Varșovia, Geneva”, a declarat Isărescu.

Potrivit guvernatorului, N. D. Ciotori, reprezentantul României la primele întâlniri cu diplomații sovietici, le atrăgea atenția acestora că „tezaurul nostru a fost dat în păstrare poporului rus, ca unui aliat mai mare al poporului român și că, prin urmare, nicio lege de război nu le poate da dreptul să dispună de el, ci, dimpotrivă, este o datorie de onoare a poporului rus ca acest tezaur să fie restituit”.

„Mesajul nostru nu s-a schimbat, indiferent de ce s-a întâmplat cu tezaurul nostru, de drumurile pe care l-au putut duce inclusiv interesele Internaționalei a III-a”, se mai arată în discursul lui Isărescu.

Guvernatorul BNR a dat exemplu nostru și al Băncii Poloniei când în cel de-al Doilea Război Mondial, BNR a primit la rândul său un tezaur în depozit, trei tone de aur aparținând Băncii Poloniei, aur pe care l-a restituit integral și necondiționat la sfârșitul războiului.

„În același timp, vă reamintesc că România a permis și a sprijinit, în septembrie 1939, evacuarea întregului tezaur de aur aparținând băncii centrale din Polonia — 83,5 tone, precum și a bunurilor din patrimoniul cultural și artistic al acestei țări, în pofida amenințărilor Germaniei. România a respectat tratatul său de alianță cu Polonia, plătind, însă, cu viața prim-ministrului de la acea dată, Armand Călinescu, asasinat la câteva zile după trecerea tezaurului polonez prin România, la 21 septembrie 1939″, a mai declarat Isărescu.

Se împlinește un secol de la plecarea tezaurului, iar BNR consideră în continuare că este de datoria sa să întreprindă toate demersurile necesare pentru ca aceste valori să revină acasă.

La 12 decembrie 1916, Consiliul de Miniștri al României aproba transferul tezaurului în Rusia, după ce ministrul Rusiei la Iași, generalul A. Mossoloff comunicase, la 11 decembrie că este autorizat să semneze protocolul relativ la încărcarea într-un tren special al tezaurului BNR, adăugând că guvernul imperial rus garanta integritatea lui atât pe timpul transportului, cât și pe durata șederii lui la Moscova.

Tezaurul care urma să ia drumul Moscovei includea trei categorii principale de valori:

• acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare;
• efecte publice și alte valori (cum ar fi acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, gajurile Muntelui de Pietate etc.);
• o cantitate de 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care aparținea Băncii Naționale a României); valoarea acestui stoc metalic, niciodată restituit, este de aproximativ 13 miliarde de lei, adică 3,2 miliarde de euro (estimare din aprilie 2011).

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE