“Ce vrei să te faci când ai să creşti mare?“ Care sunt aspiraţiile copiilor şi adolescenţilor din ziua de azi, ce doresc de la viaţă și ce modele au
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De ziua copilului, psihologul Cezar Laurenţiu Cioc face o analiză atentă a modului în care copiii şi adolescenţii îşi percep viitorul. Află ce visuri au cei mici, ce meserii îşi doresc şi cum ar trebui să îşi aleagă domeniul educaţional şi profesional pentru a avea o viaţă împlinită şi o carieră reuşită.
Cuprins:
Unii părinţi afirmă că, indiferent ce vârstă vor avea copiii lor, tot ca pe nişte copii îi vor percepe. Mergând pe acest principiu, oricine se poate bucura de urarările de bine de ziua copilului. Cu toate acestea, în centrul atenţiei de ziua copilului se află cei mici ale căror aspiraţii de viaţă ies la iveală cel mai frecvent în acestă zi pentru că toată lumea îi întreabă instinctiv “ Ce vrei să te faci când ai să creşti mare? “.“Dacă în trecut băieţii spuneau că vor să fie piloţi de avioane, acum ei vor să se facă fotbalişti sau să ajungă miliardari iar fetele visează la cariera de prezentatoare tv sau fotomodel”
Copiii zilelor noastre tind să aibă ca modele de viaţă manelişti, patroni de echipe de fotbal, fii de bogătaşi râzgâiaţi de prin cluburi de fiţe cărora părinţii le-au făcut cadou bolizi de lux sau alt tip de oameni care au dat impresia că succesul în viaţă nu necesită prea multă şcoală, cultură, sofisticare intelectuală sau inteligenţă academică. Dacă în trecut băieţii spuneau că vor să fie piloţi de avioane, acum ei vor să se facă fotbalişti sau să ajungă miliardari iar fetele visează în special la cariera de prezentatoare tv sau fotomodel. Din punct de vedere psihologic, aspiraţiile copiilor de azi tind să aibă la bază ideea de a-i învinge sau conduce pe ceilalţi şi nicidecum de a colabora cu ei. Părinţii afirmă că ar dori ca al lor copil să fie un lider fară să ştie că acolo unde toţi vor să îi conducă pe ceilalţi şi nu să coopereze cu ei apar cele mai mari conflicte, lupte de putere sau războaie.
Ce diferenţă este între ideea de job şi carieră?
Activitatea profesională, alături de ideea de familie, te va reprezenta şi marca pentru toată viaţa. Pentru ca tu, copil, adolescent sau tânăr să întelegi mai bine, acum de zuia ta, ceea ce înseamnă activitate profesională e bine să împărţim acestă noţiune în JOB şi CARIERĂ.
Un JOB este o activitate de muncă menită să plăteacă facturile, nu necesită prea multă ambiţie sau prea mult studiu şi nu are un un mare impact social. Este acea activitate profesională care predispune la plafoanre, nu oferă posibilitatea de a urca pe scara valorii profesionale iar în urma muncii tale nu rămâne nimic să dăinuie peste timp. E vorba de acel feeling când copilul tău te va întreba la rândul lui ce ai făcut toată viaţa iar tu nu ai ca să îi arăţi pentru că deşi ai muncit ani la rând, nimic nu a rămas în urma muncii tale. E ca si cum ai fi vândut shaorma toată viaţa, e o activitate onorabilă dar nu împlineşte visuri, nu generează mari satisfacţii ci doar plăteşte întreţinerea şi chiria. Nu implică pasiune, cercetare sau determinare iar beneficiile muncii sunt mai mult ale angajatorului decaât ale tale. Nu există continuitate într-un domeniu ci azi vinzi covrigi, mâine pui alimente pe rafturi în magazine, poimâine speli geamuri etc. Sunt activitatăţi respactabile dar nu rămâne nimic în urma muncii tale decăt plata concretă în bani iar acest lucru nu e de ajuns. Si prin corporaţii poţi avea doar un job şi nu carieră. Aproximativ 90% dintre corporatiştii din România nu au acces la management ci îşi petrec toată viaţa profesională plafonându-se.
CARIERA se numeşte aşa pentru că este nevoie să “sapi” într-un domeniu profesional exact aşa cum excavatoarele sapă în carierele de piatră sau în minele de cărbune. Când îţi propui să faci carieră profesională e nevoie să îmbogăţeşti domeniul prin activitatea ta, să rămână urme în timp ale muncii tale. O carieră presupune să fi la curent cu toate noutăţile şi descoperirile din domeniul tău, sa fi un specialist recunoscut în branşă iar o mică ramură a acelui domeniu să poarte numele tău. De exemplu poti face carieră în medicină descoperind noi tehnici medicale sau tratamente, în arhitectură proiectând cladiri excepţionale, în politică gândind legile ţării, în artă, pictură, sculptură, literatură, cinematografie, jurnalism, educaţie, afaceri, sport şi aşa mai departe. În urma carierei tale, pe lângă activitatea lasată în urmă, vor exista şi oameni cărora le-ai schimbat viaţa în bine. Unui medic bun, de exemplu, mulţi fosţi pacienţi îi spun oprindu-l pe stradă „ Mi-aţi salvat viaţa în trecut domnule doctor!”
Cum ne alegem jobul sau cariera? E bine să aleagă părinţii pentru noi?
“Părinţii care nu au avut suficient succes în viaţă vor ca odraslele lor să aibă succesul de care ei nu s-au bucurat şi în consecinţă îi chinuie rău pe copii cu această pornire. „
Pentru a nu avea impresia că munca este o corvoadă sau un chin, este nevoie imperioasă de a face de la început o alegere potivită a domeniului de studiu. În trecut, părinţii alegeau şcolile, facuiltăţile şi domeniile de studiu ale copiilor, adolescenţilor şi tinerilor lor făra a lua in calcul înclinaţiile şi predispoziţiile acestora către o activitate sau alta. Existau expresiile alea tâmpe „Du-te la facultatea aia că e de viitor” sau “ Cu facultatea aia mori de foame”. Pe aceste considerente au ales ASE sau alte facultăţi cu profil economic tineri care nu aveau deloc skills-uri de a lucra cu cifrele, motivaţi doar de ideea de lucra în bănci unde, credeau ei, se află reţeta succesului profesional. Mult mai târziu au aflat ce chin înseamnă să desfăşori o activitate care nu te reprezintă. La fel este şi cu cei care sunt obligaţi de părinţi să urmeze cursuri de artă sau muzică doar pentru că aceasta este pasiunea părintelui dar nicidecum înclinaţia naturală a copilului. Părinţii care nu au avut suficient succes în viaţă vor ca odraslele lor să aibă succesul de care ei nu s-au bucurat şi în consecinţă îi chinuie rău pe copii cu această pornire. Aceasta este principala cauză a carierelor greşite şi a suferinţelor profesionale ulterioare pentru că părinţii aleg în conformitate cu propriile dorinţe şi încliinaţii profesionale şi nicidecum conform înclinaţiilor copilului, adolescentului sau tânărului.
Ce contează cel mai mult într-o carieră, banii, faima, rezultatele sau satisfacţia de a face ce-ţi place? ( a se citi doar de către copii, adolescenţi sau tineri)
Pentru a alege corect drumul professional şi cariera este nevoie ca părinţii să îşi cunoască în detalii fine copii iar adolescenţii şi tinerii să se cunoască pe ei înşişi. E nevoie ca tu ca adolescent sau tânăr să ştii ce te atrage, ce înclinaţii ai, la ce eşti bun şi ce fel de activitate faci cu placere. Pentru a afla acest lucru e nevoie să studiezi puţin activitatea concretă a unor oameni cu diferite profesii. Ar fi minunat să faci ceea ce se numeşte vizite vocaţionale, adică să te duci la medic, la avocat, la architect, la psiholog, la preot, la artist, la sportiv şi să vezi în ce constă o zi profesională obişnuită din viaţa lor. Doar aşa îţi dai seama dacă te vezi făcând cu plăcere toată viaţa un anume tip de activitate. Doar aşa alegi în cunoştinţă de cauză conform propriilor tale preferinţe. Eu, de exemplu, am ştiut că vreau să fiu psiholog când am văzut cum un psiholog cu voce calmă dar fermă le explica adolescenţilor, din care făceam şi eu parte atunci, aceste mici secrete ale reuşitei profesionale. Atunci am simţit că un astfel de educator aş vrea şi eu să fiu. Părinţii pot fi încurajatori sau descurajatori dar măcar tu ştii ce ţi se potriveşte şi încerci să iei atitudine, sa devii un expert în acel domeniu chiar înainte să ajungi la facultate. Nu uita că Mark Zuckerberg, cel care a fondat site-ul Facebook, era expert în limbaje de programare cu mult înainte să ajungă la facultatea Harvard pentru că şi-a urmat pasiunea iar acum e miliardar. Părinţii lui habar nu aveau de aşa ceva. Părinţii pun accent mai mult pe sumele de bani câştigate dar tu ca şi copil, adolescent sau tânăr trebuie să ţii minte că banii sunt doar un factor al succesului şi nu reprezintă singurul scop al carierei. Daca nu ai înclinaţii naturale către activitatea ta profesională ea devine un chin în care simţi că personalitatea îţi este stâlcită iar timpul petrecut la muncă trece urât peste tine indiferent de cât de mulţi bani câştigi. Reţine că nu există facultate sau domeniu cu care să “mori de foame” dacă tu eşti un profesionist. Dacă aţi şti voi câţi mi-au spus şi mie că făcând facultatea de educaţie fizică şi sport iar apoi cea de psihologie am sa mor de foame dar nu i-am ascultat şi am mers pe drumul meu. Şi tu ai drumul tău ca şi copil, adolescent sau tânăr, totul e să îl depistezi. Poţi câştiga bani din orice fel de activitate profesională dacă eşti bun în ceea ce faci iar în urma ta vor rămâne mult mai multe decât nişte parale câştigate în manieră chinuită. La Mulţi Ani!
