În ultimele zile, o sinistră parodiere a democraţiei. Ieri, senatorii aveau de dezbătut şi de adoptat sau de respins proiectul legii organice privind Ordonanţa de Urgenţă emisă de Boc la 23 decembrie 2009, prin care s-au amânat pentru 2011 ori s-au abrogat o serie de drepturi ale categoriilor defavorizate sau ale salariaţilor de rând: tichetele de masă şi cele cadou, compensarea în bani a tichetelor de călătorie neutilizate de pensionari (desigur, n-a fost uitată nici legiferarea impozitării pensiilor), încă 15.000 de posturi din învăţământ rase.
OUG zăcea în Senat de trei luni, ieri fiind termenul de aprobare tacită. Aşa că ore în şir, mimând grija pentru amărâţi (Opoziţia) ori preocuparea pentru finanţele ţării (Puterea), senatorii au bălmăjit vrute şi nevrute, au votat apoi, nici una din cele două opţiuni n-a întrunit scorul necesar, s-a constatat aprobarea tacită şi legea a fost pasată la Camera Deputaţilor. Boc e fericit, şi-a mai strecurat nişte degete în buzunarele românilor. De politici economice eficace nu-i capabil: PIB-ul României e penultimul din UE şi tot aici se află 6 din 20 de euroregiuni cel mai slab dezvoltate.
Circ mizerabil şi în privinţa Legii salarizării unitare. Aberantă, făcută pe genunchi şi asumată de Boc, acum are nevoie de o OUG pentru... aplicarea unitară. Cum să mai înghită profesorii şi alţi salariaţi gogoşile lui Boc, care le-a cosit veniturile, când prin agenţii guvernamentale şi companii de stat curg primele de Paşti, iar prin ministere (Agricultură, de pildă) directorii şi directoraşii încasează 8-9 mii de lei lunar?!
Moţiunile vizându-i pe miniştrii Mihai Æeitan şi Cseke Attila, “patronii” unor domenii sociale în colaps? Apă de ploaie şi retorică fără efect. Guvernul continuă să adâncească haosul. Care o fi limita suportabilităţii?