EXCLUSIV. Închideri de firme, șomaj și scumpiri. Cum ar fi afectat fiecare român de impozitul pe cifra de afaceri
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Impozitul pe cifra de afaceri, apărut în programul de guvernare al Cabinetului Tudose și care ar fi trebui aplicat din 2018, ar fi putut duce la închideri de firme, șomaj sau scumpiri de produse și servicii și, în general, la o sărăcie mai mare, potrivit unei analize Libertatea.Coaliția de guvernare PSD-ALDE a discutat despre soarta impozitului pe cifra de afaceri. Premierul Mihai Tudose a declarat, după şedinţa coaliţiei, că impozitul pe cifra de afaceri nu va fi introdus și a considerat subiectul închis.
Cuprins:
Libertatea vă prezintă cum ar fi fost afectat fiecare român de impozitul pe cifra de afaceri. Ca regulă economică, orice taxă impusă de către stat ajunge să fie plătită, în final, de către oamenii simpli.
În esența sa, impozitul pe cifra de afaceri este o taxă care se adaugă pe cifra totală de vânzări a oricărei companii. Practic, acesta ar fi similară TVA-ului. Potrivit planului, acesta ar trebui să înlocuiască impozitul de 16% pe profit, însă ar fi plătită și de către firmele aflate pe pierderi, care acum nu plătesc acest impozit.
Momentan nu există un proiect legislativ privind impozitul pe cifra de afaceri, însă o astfel de impozitare se aplică pentru microîntreprinderi, care plătesc impozit de 1%, 2% sau 3% pe cifra de afaceri, în funcție de numărul de angajați.
Iată, însă, cum ar fi afectat fiecare dintre noi de această taxă.
Statul care păcălește statul
În primul rând avem cazul companiilor cu pierderi. Pe lângă faptul că au probleme, o astfel de taxă le-ar crea probleme și mai mari.
Un astfel de exemplu ar fi Complexul Energetic Oltenia, un producător de electricitate bazat pe cărbune și deținut de către stat. Acesta produce un mai bine de sfert din energia electrică a României, dar în ultimii trei ani a consemnat pierderi totale de mai bine de 1,7 miliarde de lei, cu toate că are vânzări mari. Complexul Energetic Oltenia, companie cu peste 14.000 de salariați, a avut în 2016 o cifră de afaceri de 2,28 de miliarde de lei și o pierdere de 139 de milioane de lei.
Dacă presupunem că impozitul pe cifra de afaceri ar fi de 3%, cât este la microîntreprinderi, atunci înseamnă din start încă 68 de milioane de lei care să se adauge la pierderi.
Din domeniul privat avem exemplul lanțului de hipermarketuri Auchan, care a avut în 2016 o cifră de afaceri de 4,89 miliarde de lei și o pierdere de 23,9 milioane de lei. Compania, care are peste 9.300 de angajați în toată țara, ar urma să plătească suplimentar încă 146 de milioane de lei.
Exemplul Dacia
Un alt caz ar fi cel al marilor companii care au vânzări puternice, dar profiturile nu sunt așa mari, din cauza competiției puternice. Un astfel de caz ar fi Dacia, companie deținută de către Renault. Dacia este cea mai mare companie românească, având o cifră de afaceri de 20,7 miliarde de lei în 2016. Profitul s-a ridicat, însă, la 456 de milioane de lei. Un impozit pe cifra de afaceri de 3% ar însemna o taxă de 621 de milioane de lei datorată statului, ceea ce ar face ca societatea să treacă pe pierderi.
Companiile vor scumpi produsele și vor da afară oameni
Nu există multe măsuri pe care companiile pot să le ia pentru a reduce pierderile. Prima și cea mai la îndemână este scumpirea produselor. Acest lucru s-ar traduce în prețuri mai mari pentru orice cetățean care va cumpăra anul viitor un autoturism Dacia Logan s-ar putea lovi de această problemă.
În anul 2010, când statul a majorat TVA de la 19% la 24% pentru a compensa găurile bugetare, aproape instant companiile au majorat prețurile pentru a se adapta la noua situație.
O altă posibilă soluție a companiilor este să își scadă cheltuielile. Aici există iarăși două opțiuni: fie concediază din angajați, fie își presează furnizorii să le ieftinească produsele achiziționate. Concedierile ar afecta astfel atât cei 14.000 de angajați ai Complexului Energetic Oltenia, cât și pe cei 13.800 de la Dacia, care ar fi puși în fața unor restructurări.
Nici scăderea cheltuielilor cu componentele auto cumpărate nu va avea alt efect, căci peste 100.000 de familii depind de Dacia prin faptul că lucrează la firme care vând subansamble de Dacia. De producția de piese auto și anvelope la cablaje, tablă și scaune, tot lanțul de producție ar avea de suferit.
EXCLUSIV/ 10.000 de euro ca să ucizi un singur exemplar. România este un paradis al acestui tip de vânătoare
Probleme pe termen lung
Chiar dacă statul ar strânge rapid bani pe termen scurt, pe termen lung și finanțele publice ar fi afectate din cauza dispariției locurilor de muncă. Mai exact, fiecare dintre acestea avea plătite contribuții sociale și de sănătate, în vreme ce oamenii își cumpărau bunuri cu salariul pe care îl câștigau, ceea ce mai departe aduce bani la visteria statului din TVA.
În fapt, un bir similar a fost introdus de către Guvernul Boc în anul 2009. Acesta se numea impozitul minim și urma să fie plătit de toate firmele, inclusiv cele pe pierderi. Din cauza acestuia au dispărut ulterior sute de mii de mici firme.
O companie din trei riscă falimentul
Conform unui studiu de impact realizat de Iancu Guda, preşedinte al Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR) şi lector al Institutului Bancar Român (IBR), o companie din trei din România riscă să intre în insolvență din cauza impozitului pe cifra de afaceri.
Studiul de impact prevede trei scenarii privind impozitul pe cifra de afaceri. În primul caz, dacă în locul impozitului actual pe profit s-ar introduce un impozit de 1% din cifra de afaceri, statul ar în casa la buget 11,93 miliarde lei, cu 6,1% sub suma încasată în sistemul actual (impozit pe profit şi pe venitul microîntreprinderilor), de 12,7 miliarde lei.
În acest caz, 26.000 de companii ar plăti un impozit mai mare, 133.000 de firme – un impozit inferior, în timp ce restul companiilor ar plăti acelaşi impozit precum cel din prezent.
În scenariul în care firmele ar plăti 2% din cifra de afaceri, suma colectată de stat ar urca la 23,88 miliarde lei, cu 88% peste nivelul actual. În cazul acesta, 347.000 de companii, adică jumătate din total, ar plăti un impozit mai mare, 124.000 de firme – un impozit mai mic, iar restul companiilor ar plăti un nivel similar cu cel anterior.
În fine, în ultimul scenariu, cel cu un nivel de 3% , statul ar încasa la buget 35,82 miliarde lei, cu 182% peste nivelul actual, iar 352.000 de companii ar plăti un impozit mai mare şi 6.000 de firme – un impozit inferior.
De ce nu poate fi implementat impozitul pe cifra de afaceri
Pe de altă parte, un impozit pe cifra de afaceri nu poate fi implementat în Uniunea Europeană, din cauza Directivei privind TVA-ul. Pe românește, statul trebuie să aleagă dacă vrea TVA sau impozit pe afaceri. În Uniunea Europeană și SUA nu există o astfel de taxă.
În schimb, Guvernul poate face altceva: să introducă un astfel de impozit doar pe anumite ramuri economice și, eventual, cu titlu temporar.
Ungaria a avut astfel de taxe în perioada de criză, iar acestea au fost plătite de către bănci, sectorul energetic, retail și telecom. Ungaria s-a angrenat în 2010 într-un adevărat război al declarațiilor cu reprezentanții Uniunii Europene cu privire la natura acestor taxe.
Tot atunci, UE arăta că a cerut Franței și Spaniei să desființeze o taxă aplicată operatorilor de telecomunicații și care era menită să acopere deficitul de finanțare al televiziunilor publice.
În ambele cazuri, Comisia Europeană a considerat că taxele din telecomunicații sunt incompatibile cu reglementările Uniunii.
Și totuși...
Ba chiar și România a avut două astfel de taxe. Una dintre acestea, supranumită ”centul pe litru” era echivalentul unui cent american pe fiecare litru de carburant cumpărat din România.
Taxa a fost instituită cu mult înainte de aderarea României la UE și era menită să acopere pierderile fostei Companii Române de Petrol. Aceasta și-a încetat activitatea în 1997, când a fost fuzionată cu Petrom. Dar avea datorii de peste 647 de milioane de dolari la Bancorex, datorii care au fost preluate de stat. În final, aceste sume au fost recuperate de la fiecare român prin taxa de un cent pe fiecare litru de carburant. Aceasta a fost menținută până în 2011, la patru ani de la data aderării la UE a țării noastre.
În fine, o astfel de taxă temporară mai există și în domeniul gazelor. Mai precis, aceasta a fost introdusă de Guvernul Ponta în 2013 cu titlu temporar. Dar aceasta a fost prelungită an de an de fiecare Cabinet deoarece aduce bani la buget.
Aceasta a fost introdusă pentru a taxa veniturile suplimentare realizate de companiile de gaze din liberalizare, adică din scumpirea gazelor până la nivel internațional. Taxa era de 60% din veniturile suplimentare ale companiilor care extrag gaze din subsolu românesc, adică societăți precum Petrom și Romgaz.
Deși taxa trebuia să fie temporară, în luna iunie, însă, Parlamentul a votat permanentizarea acestei și a majorat pragul la 80%. Măsura a fost justificată de parlamentari prin faptul că societățile au scumpit gazele.
Chiar dacă la nivel general statul nu poate introduce un impozit general pe cifra de afaceri, aceste două taxe arată că în anumite domenii clar țintite, statul poate ”inventa” un impozit specific.
În fapt, potrivit unor surse citate de News.ro, premierul Mihai Tudose ar fi de acord cu introducerea unui astfel de impozit, dar doar gradual și doar pe anumite tipuri de activități.
Impozitul specific pe hoteluri și baruri
Culmea este că, deghizate sub alte denumiri, astfel de taxe au mai fost aduse în prim-plan în ultimii ani. Astfel, de la 1 ianuarie 2017 deja se aplică impozitul specific în domeniul hotelurilor, pensiunilor, barurilor și restaurantelor. Acestea plătesc o anumită sumă la stat în locul impozitului pe profit.
REPORTAJ/ Comuna care s-a vândut aproape în întregime străinilor. Şomajul e la el acasă, iar oamenii trăiesc mai mult din pensii
