Isterii fascistoide

Demenţa din Italia nu are nimic nou. Reţeta politicienilor de a lansa, inclusiv prin intermediul presei, diversiuni de manipulare a opiniei publice locale în momente de dificultate economică, mai ales de criză, e o practică veche. Primele ţinte sunt imigranţii storşi, în conjuncturi economice favorabile, ca lămâile. Ei devin brusc, în recesiune, cauza tuturor nenorocirilor. Nu mai sunt cei care aduc prosperitate ţării-gazdă, ci ocupă locurile de muncă ale autohtonilor. Fură. Violează. Ucid. Consumă fondurile sociale. Trebuie deci alungaţi în grup. Castraţi. Linşaţi. Incendiaţi. Chiar dacă statistica demonstrează că sunt – ca românii – responsabili abia de o parte infimă a infracţiunilor, cazurile sunt mediatizate isteric. Iar autorităţile le amplifică prin acţiuni de propagandă. Berlusconi a scos deja pe străzi 3.000 de militari şi se intenţionează suplimentarea lor până la 30.000. Deşi chiar şi sindicatele din poliţie se opun unei asemenea măsuri valabile într-o catastrofă socială. O fi treaba guvernanţilor din Italia, ţară în care cabinetele se schimbă ca anotimpurile, cum se menţin la putere. Dar când o fac împroşcând cu noroi alt popor şi tolerând, chiar încurajând manifestări fascistoide, e şi responsabilitatea ţării de origine a imigranţilor.

Recomandări

Omisiuni și inexactități în declarațiile de avere ale unei angajate APIA și ale soțului ei, un lider local AUR. Politicianul a trecut greșit de 13 ori prenumele nevestei sale

Cristian Diaconescu, noul şi verticalul ministru de externe român, spre deosebire de abulicii săi predecesori, încearcă să pună piciorul în prag. Să atragă atenţia că e inadmisibil ca 1,5 milioane de cetăţeni români, de cetăţeni ai UE, aflaţi în Italia, să fie trataţi ca ultimele lepădături. Este cam singurul care a semnalat Comisiei Europene derapajele din Italia, nedemne de o ţară civilizată, democrată, demersul său, însă – oricât de indignat şi de argumentat – nu trebuie să rămână singular. România are preşedinţi de camere parlamentare. Are premier şi şef de stat. Nu i-am auzit apărându-şi viguros cei 1,5 milioane de concetăţeni din Italia. Nici reacţionând sever faţă de alte măgării, de prin Austria sau Germania. Cu asemenea politicieni şi responsabili de ţară la Bucureşti, să nu ne mirăm că isteriile antiromâneşti vor continua, iar Cristian Diaconescu, lăsat singur, va părea un Don Quijote.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro