Asistăm la o incredibilă recrudescenţă a criminalităţii. Marea violenţă e izbitoare nu doar ca frecvenţă, cât, mai ales, prin îndrăzneala sfidătoare a infractorilor, care par a-şi fi dat seama că instituţiile punitive sunt în disoluţie, incapabile să li se opună şi să impună inflexibile ordinea publică, primatul legii. O ţară întreagă alunecă parcă sub talpa infractorilor, a gangsterilor. La Constanţa, la Craiova sau la Urziceni, clanurile se răfuiesc cu pistoale şi săbii la doi paşi de sediile Poliţiei. Casele de schimb valutar, bancomatele sunt prăduite pe capete. La Braşov, un uluitor jaf armat, cu doi morţi şi un rănit grav, se petrece în perimetrul în care se află Primăria, Prefectura, trei Parchete, Tribunalul şi Judecătoria. La Ciorogârla, un depozit de armament e golit de hoţi cu uşurinţa cu care ar fi furat orătăniile din poiata unei babe. Tâlhăriile şi hoţiile “clasice” sunt banale. Străini aroganţi sau moftangii băştinaşi strivesc pietonii ca pe muşte.
Debandada instituţională e principala cauză a acestei alarmante situaţii. Debandadă determinată de instabilitatea şi de lipsa de profesionalism a comenzii. La Interne, miniştrii şi capii Poliţiei (dar fenomenul se resimte şi în MApN) sunt schimbaţi ca batistele, adesea pe criterii exclusiv politice. Activitatea profesională e lăsată în seama unor cohorte de generali, preocupaţi mai mult de propria prosperitate. Ies clar în evidenţă şi slăbiciunile serviciilor secrete. Bomboana pe colivă o pun Parchete şi instanţele, care lasă în libertate criminali, violatori sau bandiţi, care permit “învoirea” lor din penitenciare.
Criza economică va exacerba infracţionalitatea, iar statul e nevolnic. Nu cumva o astfel de temă, strict legată de siguranţa naţională, de apărarea populaţiei, ar trebui să ia somnul onorabililor membri CSAT? Altminteri, sunt extrem de grijulii când e vorba de propria lor protecţie.