Liber la cuvânt | Bucuraţi-vă de Ignat!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Astăzi, Biserica îl cinsteşte pe Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, sărbătoare denumită popular şi Ignat. Ignatul e ziua nefastă a porcilor care sunt sacrificaţi cu ocazia Crăciunului. E un adevărat genocid al acestor animale, iar cerul se va umple de guiţaturi lugubre. Pentru tăierea porcului e nevoie de o tehnică specială. Cu excepţia copilăriei, când abia aşteptam să călăresc patrupedul abia mutat la cele veşnice, n-am participat la alte sacrificări asemănătoare. Dacă mă punea Necuratu’ să-l privesc în ochi pe nevinovatul râmător, ăla eram. Mi se făcea rău! Iar porcul murea greu, aşa că eram alungat de cei care se ocupau cu sângerosul spectacol. Cel mai haios Ignat l-am petrecut în 1990, la Şoala, o mică comună săsească de lângă Copşa Mică, unde ai mei cumpăraseră o căsuţă, cu gândul la bătrâneţe. Taicămiu, mândru nevoie- mare, a vrut să ne arate că mai ştie din tinereţea lui rurală cum se taie un porc. A refuzat doi săteni, meşteri în asasinate ritualice. A legat porcul, şi-a ascuţit cuţitele ca un măcelar autentic, dar l-a înjunghiat în partea cealaltă. “Ghiţă” nu murea, s-a şi dezlegat şi a luat- o la fugă prin grădină. Spectacol total! Până la urmă, tot sătenii i-au dat de capăt, spre ruşinea lui taică- miu. Îmbufnat de nereuşită şi de umilinţa suferită, mi-a ars vreo două-trei scatoalce când i-am spus că era mai bine dacă-l spânzuram, că suferea mai puţin. Nu ştiu câte Ignaturi autentice vom mai prinde, pentru că UE ne obligă acum să asumăm porcul, să-l curentăm într- un abator special. Tradiţia - considerată de unii barbară - este pe cale de dispariţie. Vorba unui ţăran: ce gospodar e ăla care nu taie porcul şi nu-şi altoieşte nevasta?
