Maestre, ai plecat prea repede!

Ieri, în jurul orei 13.00, Gheorghe Dinică a făcut stop cardiac şi practic nu a mai răspuns manevrelor de resuscitare, efectuate timp de 30 de minute. Maestrul nu a mai vrut să lupte pentru viaţă după ce, mai bine de două săptămâni, a trăit conectat la aparatele care- l ajutau să respire. Actorul a fost internat pe 22 octombrie, la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală, la terapie intensivă, suferind de septicemie. De la internare, a urmat un lung şir de complicaţii: bronhopneumonie, disfuncţie multiplă de organe, insuficienţă cardiorespiratorie şi insuficienţă renală cronică.

Şi-a visat moartea

Organismul slăbit al maestrului nu a rezistat ultimei intervenţii chirurgicale, care a avut loc luni seara. Ieri, la prânz, inima lui a cedat. Actorul, căruia i se întâmpla să viseze momentele importante ale vieţii sale, spusese unor prieteni, cu puţin timp înainte de a se interna, că şi-a visat moartea, că simte că nu mai are mult de trăit. Chiar şi Sergiu Nicolaescu a povestit ieri, la Antena 1, ultima discuţie pe care a avut-o cu actorul.

“Dinică mi-a mărturisit acum trei săptămâni că îi e frică. L-am simţit că îi e frică. Şi datorită acestui lucru s-a lăsat dus”, a completat regizorul. În tinereţe, Dinică se visase pe scenă, iar viaţa şi-a petrecut-o acolo. La puţin timp după ce şi-a cunoscut soţia, maestrul a visat că se va căsători cu ea şi i-a mărturisit acest lucru.

Şi-a întâlnit marea dragoste abia la 61 de ani

Gabriela Georgeta, soţia lui Gheorghe Dinică, a acordat, în 2007, un interviu emoţionant revistei Tango, în care descria povestea de dragoste dintre ea şi marele actor. Acum, după ce maestrul a plecat dintre noi, cuvintele ei sună, parcă, altfel şi alcătuiesc portretul unui om deosebit nu doar prin talent, ci şi prin calitatea lui umană.

“Când am revenit eu în România, am deschis o sală de bingo. Aici aveam un director pe nume Kovasnian, care fusese operator la Buftea. Acesta întârzia mereu la sală, scuzându- se aproape de fiecare dată că a stat să vadă un film cu Gheorghe Dinică. Antena 1 difuza, atunci, masiv filme româneşti. Țin minte că l-am bombănit foarte mult pe Gheorghe, din cauza întârzierilor lui Kovasnian… În sfârşit, până la urmă Kovasnian l-a invitat la mine acasă, în Primăverii, la un peşte. La vreo câteva luni, am fost împreună vreo trei săptămâni la Covasna. De vreo două ori, Gheorghe mi-a spus: «Ştii, am visat că ne căsătoream ». Căsătoria, de fapt cererea în căsătorie, a fost determinată de o ştire falsă. Într-o dimineaţă, pe la începutul lui ianuarie 1996, a apărut într-o publicaţie o fotografie a lui Gheorghe Dinică, singur, şi un titlu mare: «Gheorghe Dinică s-a însurat ». Atunci, Gheorghe mi-a zis: “Hai să ne căsătorim, dacă tot au scris. Să nu-i facem de râs“. Asta a fost cererea în căsătorie a lui Gheorghe, pe ca- re eu am acceptat-o. Ne-am dus la Primăria sectorului 1, unde primarul (era Pădure) ne-a întrebat pe amândoi la a câta căsătorie suntem. Gheorghe a răspuns prompt: «La prima!». Eu am avut aşa, un sentiment de jenă şi nu am răspuns verbal, ci am arătat discret patru degete… ».

A jucat în peste 60 de filme

Gheorghe Dinică, o emblemă a cinematografiei româneşti, s-a născut în 1934. Marele actor a absolvit în 1961 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, la clasa profesoarei Dina Cocea şi a jucat pe scenele Teatrului Mic, Teatrului de Comedie, Teatrului Bulandra, Teatrului Naţional Bucureşti, Teatrului Odeon etc. A fost distribuit în peste 60 de producţii şi a debutat în pelicula “Străinul”. Au urmat filme celebre, precum “Felix şi Otilia”, “Un comisar acuză”, “Cu mâinile curate”, “Secretul lui Bachus”, “Bietul Ioanide”, “Ultima noapte de dragoste”, “Cel mai iubit dintre pământeni”, “Patul lui Procust”, “Orient Express” sau “Filantropica”.

Totodată, Dinică a realizat numeroase roluri de televiziune, cum ar fi cele din producţiile “…escu”, “Trei surori”, “Richard al III-lea”, “Inimă de ţigan” şi “Aniela”. Maestrul a lansat şi două albume de muzică: “Cântece de petrecere”, “Romanţe” şi “Parol că te iubesc”. În cariera sa artistică a primit numeroase distincţii, printre care cea de Doctor Honoris Causa, oferită de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti în 2008, decoraţia Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer şi premiul de excelenţă UNITER.

«La revedere, Dinică!»

Marin Moraru: Am fost alături 50 de ani pe scenă. Mi-a fost un prieten adevărat. Toate întâlnirile cu Dinică au fost o plăcere. A murit fratele meu! La revedere, Dinică!

Nelu Ploieşteanu: A fost un om deosebit. A plecat un mare, mare om din cultura românească. Am avut împreună trei albume de muzică şi a fost extraordinar!

Alexandru Arşinel: Îmi era teamă de dispariţia actorului pe care l-am iubit cel mai mult. Ceva s-a rupt din mine.

Sergiu Nicolaescu: Ne cunoşteam de 40 de ani. Am făcut cariera împreună. Oriunde îl puneai era de acolo, indiferent de rol. Unul dintre marii actori ai României. Domn Dinică, aşteaptă-ne! Venim şi noi!

Ultimul premiu

Luni seara, pe când Gheorghe Dinică încă mai trăia, la prima ediţie a Galei Umanităţii, organizată de Professional Celebrity şi desfăşurată la Cercul Militar Naţional din Bucureşti, maestrul a fost laureatul Premiului pentru Excelenţă pentru întreaga carieră. Gala a avut ca scop strângerea de fonduri pentru copiii orfani şi abandonaţi, în cadrul campaniei “Suflet pentru România!”. Câştigătorilor li s-au acordat globuri de cristal şi au fost învestiţi cu titulatura de “Ambasadorii Umanităţii”.

Citeşte şi:

Florin Zamfirescu: „Dinică este o pierdere foarte mare”

Marin Moraru: „Odată cu el a murit şi o parte din mine”

Draga Olteanu Matei: „Gigi trăieşte în continuare”

Dorel Vişan: „A mai dispărut un mare spirit al românilor”

Arşinel: „Dinică a fost actorul pe care l-am iubit cel mai mult”

Nelu Ploieşteanu: „Sunt distrus”

Oprescu: „Prin dispariţia lui Dinică, am pierdut o valoare naţională”

Băsescu: „Gheorghe Dinică a fost un model de umanitate”

Gheorghe Dinică, o viaţă dedicată artei

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE