‘Noi am scapat din cosmarul numit Bulgaria’

Zeci de masini abandonate, TAB-uri pe senile care se incapatanau sa treaca prin nametii uriasi, oameni disperati si cu fetele vinete de frig, cate o lumina palpaind prin noapte si peste toate uraganul alb dezlantuit de natura. Aceasta a fost imaginea apocaliptica a drumului de intoarcere in tara a mii de romani, printre care si reporterii Libertatii Mihai Toma, Ciprian Iana si Eduard Zelgin, dupa Revelionul petrecut in Bulgaria si Grecia.

Pe 2 ianuarie, in tara vecina parca se turna un film care reconstituia batalia de la Stalingrad. Prin crivatul ucigator ce viscolea zapada cazuta din abundenta, mii de autovehicule de toate marimile incercau sa-si croiasca drum spre Ruse.

Plecati la 9.30 cu doua masini din localitatea Nisipurile de Aur, unde valurile uriase incepusera sa mature cu furie plajele pustii, am ajuns fara prea mari dificultati la Sumen. Ninsoarea isi facea de cap, dar carosabilul rezista eroic provocarilor iernii. Dupa o cafea servita rapid la o benzinarie aflata la 90 de km de frontiera bulgaro-romana, ne-am continuat calatoria. Lasand in urma localitatile Razgrad si Tar Caloian, am intrat in plin infern. O coloana uriasa de mijloace de transport stationa la 35 km de Ruse, asteptand utilajele de deszapezire. Patru ore mai tarziu, dupa o munca titanica de impins propriile masini, dar si pe cele din fata intepenite in zapada, am trecut impreuna cu alte patru autovehicule de primul baraj.

La 500 de metri, un alt blocaj, alte ore de incertitudine si, in final, cu ajutor autohton, drumul a continuat inca 13 km, pana la un nou hop. Norocul nostru ca armata bulgara a actionat, trimitand cateva TAB-uri pe senile sa degajeze soseaua. Cu disperarea data de perspectiva unei nopti de cosmar in haos, am reusit sa impingem ultima masina care patina in gol si sa inaintam pana la 17 km de Ruse, oras in care se instituise deja starea de urgenta. Alte ore pierdute, alta tensiune, dar, pana la urma, soseaua a fost deblocata si cativa norocosi, printre care si noi, au putut trece granita. Ninsoarea puternica de la Giurgiu nu ne-a oprit, chiar daca viteza maxima pana la Bucuresti a fost de 30 km/ ora. Reusisem sa invingem infernul alb. Cei care au fost pe 2 ianuarie in Bulgaria stiu ce a insemnat asta.

Umar la umar in infernul alb

Prinsi in imensul blocaj dintre Tar Caloian si Ruse, bulgarii si romanii au incercat cu disperare sa iasa din infernul alb. Strigatele si incurajarile rostite in romana se impleteau cu ‘davai-davai-urile’ bulgarilor, in zecile de momente in care umar la umar se luptau sa scoata cate un automobil din zapada.

Din cauza viscolului, a caderii masive de zapada, dar si a lipsei combustibilului, sute de masini au fost abandonate pe marginea drumului.  Ghinionistii au fost salvati de cateva TAB-uri ale armatei bulgare, care i-au transportat in siguranta in localitatile invecinate.

„Ma ingrozeam ca as putea ramane fara benzina”

Au plecat sa faca Sarbatorile de iarna in strainatate, dar cand petrecerea s-a terminat, au avut neplacuta surpriza sa constate ca nu se pot intoarce in tara din cauza viscolului. Printre turistii blocati pe meleaguri straine s-a aflat si colegul nostru de la departamentul Sport, Eduard Zelgin.

Eduard a ramas in Grecia, la Salonic, 24 de ore mai mult decat isi planificase initial (2 ianuarie), si asta nu pentru ca asa ar fi vrut, ci pentru ca nu a putut parasi statul elen, autostrazile din Bulgaria fiind inchise din cauza vremii nefavorabile.

‘Consulul roman din Grecia m-a sfatuit sa mai raman o noapte si sa plec a doua zi, pentru ca in Bulgaria a nins foarte tare si nu se poate circula. Am vazut la televizor in acea noapte ca mai bine de 1.300 de romani erau blocati in apropiere de Ruse. Am plecat a doua zi dimineata cu inima stransa si cu emotii mari’.

Din pacate, lucrurile s-au complicat mai tarziu. ‘La mai putin de 150 de kilometri de granita cu Romania, un vant naprasnic a inceput sa bata din senin, temperatura exterioara ajungand la -26 grade Celsius. Nu am apucat sa mai facem decat cativa kilometri. Un echipaj al politiei bulgare ne-a tras pe dreapta, obligandu-ne sa ne punem lanturi pe rotile masinii. Primul gand al meu a fost sa vad cat combustibil am, ma ingrozea ideea ca as putea ramane fara benzina. Din fericire, aveam peste jumatate de rezervor, insa si asa eram nelinistit’, ne-a mai spus colegul nostru Zelgin.

El a reusit sa ajunga pana la urma in Bucuresti in dimineata zilei de 5 ianuarie.

Urmărește-ne pe Google News