Povestea emoționantă a activistului care a râs și a plâns cu Papa Francisc, înainte ca lumea să-și ia rămas-bun: „Era din altă lume”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
A murit Papa Francisc. Trupul său va fi depus miercuri în Piața Sfântul Petru, iar milioane de credincioși sunt așteptați să-i aducă un ultim omagiu. Dar pentru un om, dispariția Suveranului Pontif înseamnă mai mult decât doliu, este o uriașă pierdere personală.
Cuprins:
„Papa Francisc m-a întrebat ce să facă. A fost devastat de suferința lumii”
Papa Francisc s-a stins din viață în urma unui accident vascular cerebral. Un pontificat care a schimbat lumea se încheie, dar urmele sale rămân adânc înfipte în inimile celor care l-au cunoscut. Unul dintre ei este Luca Casarini, fost lider no-global, activist pentru salvarea migranților și omul care i-a adus Papei o cruce cu o vestă de salvare a unui migrant mort, relatează publicația italiană Corriere del Venotto.
„M-a făcut să râd și să plâng. Îmi va lipsi pentru totdeauna”, spune el.
Casarini l-a întâlnit pentru prima dată pe Papa Francisc în noiembrie 2019, în reședința de la Santa Marta. Nu l-a văzut ca pe o autoritate rece, ci ca pe un om curios, prezent.
„Nu mai știu ce să fac. Spune-mi ce am de făcut. Lumea este în strânsoarea unui delir de groază”, a început discuția Papa, cu o frază cutremurătoare.
Aceste cuvinte l-au marcat pe activist.
„Era un om complet ieșit din tipare. Nu avea ritualuri rigide, era uman, cald, direct. Îți spunea lucruri care te zdruncinau din temelii”, povestește el.
O cruce cu o vestă de salvare, pusă chiar la intrarea Palatului Apostolic
Un moment simbolic din relația lor a fost darul adus de Casarini, o cruce de doi metri, făcută din fibră de sticlă, cu o vestă de salvare agățată în mijloc.
„Era de la un migrant mort în Mediterană. Am scris pe ea coordonatele naufragiului”, spune el, iar Papa a fost atât de impresionat, încât a vrut ca acea cruce să fie văzută de toți.
„Toți oamenii importanți trebuie să o vadă… de fapt, trebuie să se lovească de ea când intră”, a exclamat Papa Francisc.
Casarini spune că, datorită Papei Francisc, credința lui pierdută din copilărie s-a reaprins. Nu prin predici, ci prin fapte.
„Papa era omul faptelor. Nu vorbea doar, ci acționa. Discuta cu mine despre iubire și Scriptură, dar din realitatea umană. Pentru el, iubirea nu era un sentiment moale, ci ceva care putea sfida legi, dacă era nevoie”, mai explică bărbatul pentru sursa citată. „Am râs și am plâns împreună. Și azi îl port cu mine” În ultimii ani, s-au văzut de cel puțin zece ori. Casarini își amintește cum Papa glumea, era autoironic, dar putea plânge în hohote în fața unui migrant torturat. „Era un om care te obliga să simți. Era imposibil să stai în preajma lui și să rămâi indiferent”. Ultima întâlnire a avut loc în noiembrie, înainte ca Papa să fie internat. „Vorbeam despre drama refugiaților din Libia. M-a dus în fața unui tablou cu două mâini: una ieșea din apă, cealaltă o prindea. Mi-a spus: «Asta văd în fiecare dimineață, ca să-mi amintesc ce trebuie să facem»”, mai povestește activistul. Apoi i-a spus: „Roagă-te pentru mine”. „Și m-am rugat. Și mă voi mai ruga. Pentru că el e în mine. O prezență cu care voi vorbi mereu”, spune Luca Casarini, privind spre mare.
