Un document al Primăriei Capitalei analizează introducerea unui abonament la apă caldă și căldură, justificarea fiind faptul că operatorii au costuri fixe pe care trebuie să le recupereze, scrie Economica.net.
Cuprins:
Documentul prezintă o prognoză până în anul 2044 privind prețul gigagaloriei de energie termică. Prețul ar urma să crească de la 137 de lei fără TVA în acest an la 145,52 lei în 2020.
Acest lucru înseamnă că prețul cu TVA, cel plătit de fiecare consumator, ar urma să crească de la nivelul actual de 163 de lei la 173,16 lei.
Pe lângă prognoza privind creșterea prețurilor, este prezentată posibilitatea schimbării modalității de facturare.
Practic, prețul final va conține două componente: una fixă (de rezervare) și una variabilă, în funcție de consum.
Taxa fixă ar fi necesară pentru recuperarea costurilor fixe pe care operatorii le au. Spre exemplu, vara nu distribuie căldură, dar au costuri cu salariile angajaților sau repararea conductelor.
“Operatorii de termoficare au de obicei costuri fixe semnificative care trebuie să fie acoperite indiferent de volumul de căldură consumat. Prin urmare, autoritățile de reglernentare în multe țări optează pentru prețul format din două părți (sau două niveluri), cu o taxă fixă și o taxă variabilă. Taxa fixă nu are legătură cu consumul real de căldură și se bazează pe costurile fixe care includ capitalul, costurile cu personalul permanent, alte cheltuieli administrative, partea fixă a costurilor de operare și costurile de întreținere. Taxa fixă este adesea numită taxă de capacitate, deoarece este determinată de capacitatea generatoare de căldură pusă la dispoziție de către operator. Ea se poate baza pe sarcina termică contractată sau pe dimensiunea zonei încălzite”Documentul Primăriei mai arată:
În acest moment, consumatorii nu au contracte directe cu Termoenergetica sau RADET. Operatorii de distribuție au contracte directe cu administrațiile de bloc, iar acestea facturează mai departe oamenilor.
Totuși, dacă se va schimba tipul de contract, atunci este probabil ca și administrațiile să schimbe modul de facturare.
Partea proastă a unui astfel de abonament la apă caldă ar fi că în lunile calde bucureștenii ar urma să plătească mai mult, chiar dacă nu beneficiază de căldură, din simplul fapt că trebuie să achite tariful fix.
Partea bună ar fi că astfel operatorul de distribuție ar urma să aibă mai mulți bani pentru investiții în rețele, ceea ce ar reduce riscul de apariție a problemelor iarna.
Acest model de contract, cu o taxă fixă de rezervare și un preț variabil în funcție de consum, există deja în domeniul energetic. Grupul italian Enel are astfel de abonamente pentru cei consumatorii care ies din sistemul reglementat de stat și trec în cel concurențial.
RADET, regia care se ocupa cu distribuția agentului termic din București, a intrat faliment, iar serviciul de furnizare a apei calde și căldurii a fost transferat către societatea municipală Termoenergetica.
Aceasta a primit licența de funcționare din partea Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), dar nu a semnat încă un contract cu ELCEN, producătorul de căldură al Capitalei, care deține termocentralele din București.
Administratorul judiciar al ELCEN a acuzat joi că Termoenergetica tergiversează semnarea contractului și a anunțat că, la aproape o lună de la votarea majorării de capital de 650 de milioane de lei pentru compania municipală, Primăria nu a virat niciun leu în conturile acesteia.
În schimb, Termoenergetica a anunțat că a reușit schimbarea anumitor prevederi împovărătoare din vechiul contract.