Nostalgia „roșie” revine: România, Serbia și Bosnia transformă ruinele comunismului în decoruri „instagramabile” pentru turiști
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Europa de Est trăiește un fenomen tot mai vizibil: trecutul comunist, odinioară asociat cu frica, frigul și lipsurile, devine astăzi decor pentru turiștii care caută experiențe neobișnuite. De la palatele megalomanice ale liderilor autoritari până la blocurile brutaliste și fostele centre de detenție, locurile încărcate de istorie sunt transformate în obiective foto perfecte pentru generația Instagram.
Cuprins:
România, între megalomanie și memoria durerii
România, Serbia și Bosnia nu fac excepție: ruinele, muzeele dedicate comunismului și simbolurile epocii devin din nou atracții, de data aceasta comercializate într-un context capitalist ironic. Iar pentru cei care vizitează țara noastră, gama de experiențe este extrem de largă. Turistul curios poate alege „peisajul” istoric în funcție de gust.
„Căutați o privire prin vizor spre trecut? Preferați megalomania sau lucrurile domestice?”, scrie publicația spaniolă El País, într-o analiză despre acest val de interes pentru trecutul comunist.
Cei care vor să înțeleagă viața cotidiană din epocă pot vizita Casa Ceaușescu, cunoscută sub numele de Casa Poporului. Palatul Parlamentului, maiestuos și impunător în fața turiștilor, este una dintre cele mai mari clădiri din lume și ascunde numeroase curiozități arhitecturale și istorice. Iar cei preocupați de episoadele sumbre merg în fostele închisori politice, unde au fost reprimați mii de români.
Antropologul american Katherine Verdery explică faptul că acest interes nu înseamnă neapărat apreciere pentru fostul regim: „Din ideologie a devenit un repertoriu emoțional care exprimă atât pierdere, cât și apartenență”, spune ea.
Pe scurt, comunismul nu mai este privit politic, ci emoțional, un simbol al unei epoci percepute drept mai stabile sau mai previzibile, chiar dacă a fost marcată de represiune și control.
Verdery atrage însă atenția că memoria României nu poate fi comparată cu cea a fostei Iugoslavii, unde contextul istoric a fost diferit. România a trecut prin încarcerări masive, asasinate, torturi și supraveghere permanentă din partea Securității. Asta face ca nostalgia să fie mult mai nuanțată și, în unele comunități, aproape imposibil de manifestat fără controverse.
În Serbia și Bosnia, amintirile lui Tito devin atracții turistice
În Serbia, Bosnia sau Croația, trecutul socialist legat de Tito a căpătat, în timp, o aură surprinzător de blândă. Deși în fostul stat iugoslav au existat confruntări, tensiuni și episoade represive, ruptura față de URSS și sistemul mai descentralizat al federației au lăsat o memorie diferită.
Sociologul britanic Paul Stubbs spune că nostalgia pentru perioada lui Tito este deseori o combinație între politică și emoție: „Pentru cei care au trăit în Iugoslavia socialistă, memoria politică se împletește cu una emoțională. Nu este vorba doar de Tito, ci de amintirea unei epoci care nu este percepută ca un dezastru.”
În Belgrad, Casa Florilor, locul unde este înmormântat Tito, este în prezent cel mai vizitat obiectiv al Muzeului Iugoslaviei. O întreagă generație vede acea epocă drept un contrast cu instabilitatea, războaiele și tranziția dureroasă care au urmat destrămării federației.
Josip Broz Tito a fost una dintre figurile centrale ale Europei de Est din secolul al XX-lea. A condus Iugoslavia timp de peste trei decenii, perioadă în care a reușit să mențină unită o federație cu numeroase etnii și tensiuni interne. Spre deosebire de alți lideri comuniști, Tito a rupt relațiile cu Stalin și a adoptat o politică independentă, devenind unul dintre fondatorii Mișcării de Nealiniere, un bloc de state care nu se aliniase nici cu Estul, nici cu Vestul în timpul Războiului Rece.
De la control total la experiențe „vintage”
Antropologul Ana Maria Luca explică faptul că dorul de trecut nu are legătură cu autoritarismul, ci cu ritmul vieții: „Oamenilor le este dor de ritmul vieții colective, de rutinele împărtășite, de spiritul comunității. Le lipsește textura lucrurilor obișnuite”, spune aceasta pentru El Pais.
În marile orașe, această nostalgie se vede în baruri decorate cu stele roșii, uniforme sovietice, telefoane vechi și afișe cu lozinci. Turiștii nu caută doar informație, ci și „experiență”, un fel de regăsire a atmosferei unei epoci pe care nu au trăit-o.
Cu toate acestea, specialiștii avertizează că linia dintre memorie și comerț este extrem de subțire. Instagramul a transformat istoria dură și simbolurile comuniste în elemente „cool”, uneori fără nicio legătură cu trauma reală pe care aceste simboluri o reprezintă pentru sute de mii de familii.
Un trecut vândut ca suvenir
„Ceea ce încă doare nu poate fi estetic”, avertizează antropologii. Cu alte cuvinte, doar acele părți ale trecutului pe care societatea le-a procesat pot deveni „vintage”.
Acesta este motivul pentru care România, cu represiunea sa dură, și fosta Iugoslavie, cu un trecut perceput diferit, atrag tipuri diferite de nostalgii și turiști și produce venituri: bilete la muzee, tururi ghidate, restaurante tematice și suveniruri. Capitalismul transformă, astfel, ruinele și simbolurile totalitarismului în experiențe de consum.
