„Bombe cu apă” amenință satele montane din Alpi, avertizează geologii italieni. Structurile de protecție nu mai fac față

Creșterea alarmantă a alunecărilor de teren și a inundațiilor din Alpi

În ultimii ani, Alpii se confruntă cu o creștere alarmantă a alunecărilor de teren, a căderilor de stânci și a așa-numitelor „bombe de apă”. Potrivit unui geolog italian renumit, măsurile de protecție actuale nu mai sunt suficiente pentru a face față acestor pericole în creștere.

Dolomitii din Italia și Alpii elvețieni sunt printre zonele cele mai afectate de aceste fenomene. Recent, satul Blatten din cantonul elvețian Valais a fost amenințat de o alunecare de teren masivă, exemplificând riscurile crescânde cu care se confruntă comunitățile alpine.

Cauze ale instabilității crescute

Piero Gianolla, geolog la Universitatea din Ferrara, explică pentru „Il Dolomiti” că rocile din Dolomiți se fragmentează tot mai ușor, în special în perioadele ploioase și în zonele cu perturbări geologice. De asemenea, fenomenul „bombelor de apă” – ploi torențiale care spală cantități mari de moloz și pietriș în văi – devine tot mai frecvent.

Situația este agravată de retragerea ghețarilor, topirea permafrostului (n.r. un strat de sol înghețat permanent) și prezența versanților abrupți. Acești factori combinate cresc semnificativ riscul de alunecări de teren și inundații în regiunile alpine.

Geologii trag un semnal de alarmă

Situația este agravată de retragerea ghețarilor, topirea permafrostului și prezența versanților abrupți. Acești factori combinate cresc semnificativ riscul de alunecări de teren și inundații în regiunile alpine.

Gianolla avertizează că măsurile de protecție existente, cum ar fi digurile și zidurile transversale pentru stabilizarea versanților, nu mai sunt suficiente. „Aceste structuri de protecție sunt necesare, dar nu suficiente. Riscul rezidual rămâne”, afirmă el.

Geologul atrage atenția asupra necesității implementării unor noi strategii pentru protejarea satelor din Alpii.

„Avem nevoie de o regândire radicală”, susține Gianolla. El propune relocarea pe termen mediu a localităților aflate în zone de risc, subliniind că acest lucru nu înseamnă „să alungăm oamenii, ci să asigurăm un viitor durabil”.

Impactul încălzirii climatice asupra Alpilor

• Retragerea ghețarilor: Ghețarii alpini s-au redus cu peste jumătate din volum în ultimul secol, afectând resursele de apă, peisajul și turismul.
• Topirea permafrostului: Permafrostul, care acționează ca un liant pentru munți, se topește, crescând riscul de căderi de pietre și alunecări de teren.
• Creșterea fenomenelor meteorologice extreme: „Bombele de apă” devin mai frecvente, transformând pâraie mici în torente distructive în câteva minute.
• Modificări ale ecosistemelor: Speciile de plante și animale migrează la altitudini mai mari, punând presiune pe habitatele existente.
• Consecințe economice: Turismul, agricultura și aprovizionarea cu apă sunt afectate. Stațiunile de schi se confruntă cu lipsa zăpezii, iar pășunile alpine cu seceta.
• Riscuri pentru așezări: Tot mai multe sate sunt amenințate de avalanșe, alunecări de teren și inundații.

Unde se află Alpii

Munții Alpi se întind în formă de arc de cerc în Europa Centrală, pe o lungime de aproximativ 1.200 de kilometri. Ei acoperă o suprafață de circa 200.000 km² și traversază opt țări europene:

• Încep din sud-estul Franței (zona Nisa)
• Trece prin nordul Italiei
• Elveția
• Liechtenstein
• Sudul Germaniei
• Austria
• Slovenia
• și parțial Austria

Alpii sunt împărțiți în două mari sectoare: Alpii Occidentali, care se întind de la Marea Mediterană până la valea râului Rin, și Alpii Orientali, care continuă de la Rin spre est, până în zona Vienei.

Cum s-au format Alpii

Alpii s-au format printr-un proces geologic complex numit orogeneza alpină, care a început acum aproximativ 300 de milioane de ani și s-a intensificat în urmă cu circa 65 de milioane de ani, în perioada Cretacicului, când placa tectonică africană a început să se deplaseze spre nord, colizionând cu masa stabilă a continentului eurasiatic.

Această coliziune a determinat ridicarea lentă, dar semnificativă a munților, în special între 35 și 5 milioane de ani în urmă, în perioadele Miocen și Pliocen, când Alpii au ajuns la înălțimi comparabile cu cele ale Munților Himalaya de astăzi.

Secțiunea „Schimbări climatice” este susținută de European Climate Foundation. ECF nu a fost implicată în niciun fel în procesul editorial și nu este responsabilă pentru punctele de vedere exprimate în textele apărute în cadrul secțiunii.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE